Avuserăm oarecare planuri pentru Revelion care din nefericire nu s-au concretizat. Așa-i în tenis, nu are sens să ne lovească oftica și amokul, mergem înainte, mai ales că situația se ameliorează substanțial când ai o șampanie și icre roșii rămase. Vom face o cină deosebită mai “festivă”, cu aperitive de icre și somon de care se va ocupa Sandra, e maestră! La ele vom adauga ceva de pui și un desert cu pișcoturi si căpșuni, ca să meargă toate cu șampania.
Problema este că ma gândeam înainte de Revelion să prepar niște alea, în cantități mai mari și am rămas cu materia primă. În general asta nu ar fi o problemă majoră dar unele chestii sunt nu atăt perisabile cât… nu știu cum să explic…
Să luăm spre exemplu frișca lichidă de 35%, în special cea organică. Proaspătă este o bucurie să lucrezi cu ea. O ții însă în frigider puțin peste o săptămână și grăsimea din ea începe să se adune. Când o pui la mixer trebuie să fii cu ochii pe ea ca pe cireșul copt pentru că din frișcă se separă în unt și zer în câteva ture de tel. Game over. Nu ne descurajăm însă, un desert este întotdeauna mult mai bun dacă este preparat cu zâmbetul pe buze.
Desertul pare a fi complicat dacă te uiți la ingrediente dar este incredibil de simplu. Vom face o frișcă cu căpșuni și sirop de arțar, aromată cu vanilie. Pișcoturile le vom înmuia în Metaxa, că de ce nu? Afinele le vom folosi exact cum sunt iar menta va sluji ca garniș. Și mi-o mai veni mie vreo idee din partea creață a minții pe parcurs.
Chestiunea care durează cel mai mult este maceratul căpșunilor în zahăr, drept pentru care aceasta este operația cu care începem. Bineînțeles ca nu mi-a venit să le macerez ca de obicei și am folosit un amestec de sirop de arțar cu Metaxa. Zis și făcut, am păstrat trei căpșuni mai frumușele pentru garniș iar restul le-am tocat și le-am pus la macerat, acoperite, pentru 20 de minute. În general le trec apoi prin procesor, dar de data asta am vrut un amestec mai fin, drept pentru care le-am făcut piure la blender.
Nu mai este nici un secret că îmi iubesc mixerul cel mare, procesează tot ce arunci în el fără greș, fără probleme și fără nici un fel de efort aparent. În acest caz însă trebuie să fiu atent, pentru că frișcă lichidă a stat în frigi peste o săptămână.
Frișca vine bătută relativ moale cu sirop de arțar ca îndulcitor și vanilie ca aromă. O fac moale pentru că mai vine bătută și cu “piureul” de căpșuni care conține alcool care poate crea dureri de cap adiționale. Dacă e tare pot avea probleme de separare.
Aici suntem la final, după ce am adăugat piureul de căpșuni și am mai ajustat un pic gustul cu vanilie. Se poate vedea în imagine cât de aproape am fost de a “tăia” frișca. A ieșit bună, acceptabil de fină și fără “zgrumțurași” dar 10 secunde mai mult în mixer ar fi rezultat în dezastru. Cel mai bine este să folosim frișcă cât mai proaspătă, cu care marja de eroare este semnificativ mai confortabilă.
Și așa am asamblat desertul final. Pișcoturile au venit înmuiate pe o parte în Metaxa și aranjate frumos la pahar. Am pus apoi straturi succesive de frișcă și afine până am umplut paharele. O tură rapidă prin frigider a scos la iveală mure pe care le-am folosit, împreună cu căpșunile rezervate inițial și cu menta la garniș.
Acest desert simplu a fost una din puținele ocazii în care Mama Soacră a curățat bine-bine paharul, după care m-a lăudat. Material de Letopiseț, fără nici o urmă de îndoială. Nu mai vorbesc ce bine a mers șampania. Mda.
Recent Comments