Cele mai multe dintre aceste întrebări sunt cum se face că fundalul este așa negru și cum de sunt culorile așa bune. Răspunsurile la aceste întrebări sunt foarte simple. În primul rând fundalul pozelor este constituit din faianța albastru închis de sub dulapurile bucătăriei și din spatele aragazului. “Aragazul” nu este cu gaz, este electric, cu sticlă reflectivă dar neagră deasupra. Este prin urmare suficient să fac expunerea imaginii cu farfuria aproximativ corect și fundalul, care este deja întunecat, îl pot face să dispară aproape singur.
La culori mă ajută faptul că mă pricep relativ bine la fotografie și am scule care mă ajută la evaluarea expunerii, a culorilor etc. Uite, spre exemplu un set de carduri foto care îmi sunt esențiale.
După cum se vede, imaginea este relativ OK, posibil un pic supraexpusă (mai luminoasă decât normal) , dar nu am nici un fel de “colorație” sau tentă de culoare în griuri, ceea ce spune că balansul de alb (white balance) este relativ corect. Imaginea este făcută cu iPad-ul, generație 2018, care nu este ceva extraordinar în materie de control al parametrilor fotografici la momentul capturii. Un aparat foto dedicat oferă o gamă mult mai mare de opțiuni cu care să te joci când faci poza.
Acest set de carduri este însă esențial în “calibrarea” imaginilor, mai precis esențial în a le face să arate “natural”, în special la procesarea pe care o fac ori cu Snapseed pe iPad (ca imaginea prezentă aici) ori cu Lightroom pe PC. Aș putea merge mai departe pe calea preciziei și achiziționa un set de carduri color calibrate, dar mi-a fost lene să mă agit, fiind în principiu mulțumit cu ceea ce pot face cu un simplu set de gri/ alb/ negru, fără o bătaie semnificativă de cap.
Am scule foto profesionale, dar pozele pe care le vedeți în blog sau FB sau aiurea sunt făcute în imens de marea lor majoritate cu fostul aparat al Socrului meu, Dumnezeu să-l odihnească, un Fuji X-E1 care este cu multe generații în urma modelului curent, cu alte cuvinte absolut preistoric comparativ cu nivelul tehnologic actual. Dar asta contează mai puțin. Răspunsul lui de culoare e superb, obiectivul e stabilizat optic și este suficient de mic, comparativ cu celelalte obiective gen “monștri” din dotare, o mărime perfectă care nu mă încurcă în bucătărie, unde spațiul este foarte limitat.
Așadar și prin urmare, din punct de vedere Madagascar și preponderent, nu este nici un fel de secret în fotografia culinară a lui Dom’ Inginer.
Recent Comments