Ce or fi Doamne și aceste Involtini? Săptămâna ce-a trecut ne-am Italianizat că ne fu poftă. Involtini este un termen general italienesc care înseamnă ruladă sau ceva rulat, învelișul și umplutura putând fi extrem de diversă.
În cazul de față, măgăreața pică pe Nigella Lawson și pe letopisețul NYT Cooking unde rețeta acestor rulouri este cu vinete, feta și semințe de pin printre alte alea. Am mai preparat involtini de câteva ori, dar timp de poze și documentat pentru Letopisețul personal nu am avut ca lumea. Era momentul, zic eu. La treabă!
Ca ingrediente prezente la datorie sunt feta de capră, mentă, usturoi, sultanas sau stafide, semințe de pin (pine nuts pe limba lui Shakespeare), un ou, coajă de lămâie și pesmet pentru umplutura vinetelor. Sosul va fi unul simplu din roșii cireașă cu usturoi și unt.
Pare a fi complicat ce se întâmplă aici dar umplutura poate fi simplificată sau modificată după gustul individual. Nu am făcut până una alta, dar sunt convins că umplutura poate fi și cu carne spre exemplu. Prefer însă să mă gândesc la acest fel ca la unul vegetarian.
Am incercat eu mai multe feluri de a tăia felii subțiri de vegetale și de cele mai multe ori mandolina este cea mai rapidă și uniformă soluție. În cazul unor felii longitudinale cam cum se văd în imagine mandolina este imposibil de folosit dacă-ți prețuiești degetele. Nu mai știu unde am văzut metoda aceasta salvatoare cu chopsticks, aș mulțumi din inimă autorilor. Se pot tăia destul de consistent și fără aceste bețe ca ghid, dar durează mult mai mult pentru oricine nu este samurai sau ninja.
Feliile vin date cu un pic de sare și stropite cu ulei de măsline după care sunt băgate la tavă în cuptor la 300F. Nu le gătim complet, numai le înmuiem suficient ca să putem rula umplutura în ele.
Că veni vorba de umplutură, iaca, toate ingredientele ei amestecate bine bine, inclusiv oul și usturoiul dat pe microplane.
Numai bine între timp feliile de vânătă s-au răcorit deja. Împărțim umplutura în mod egal între toate aceste felii și le rulăm frumușel atăt de strâns și de uniform încât să nu le rupem.
Sosul poate fi început în paralel dar nu este musai nevoie. Pentru el folosim toată cutia cea mare de roșii, câteva linguri de unt, doi căței buni de usturoi dați pe microplane, un pic de sare și piper. În acest sos aranjăm frumușel rulourile ca pe soldăței și le dăm la cuptorul preîncălzit la 375F, reglat la roasting cu convecție.
Nu este nevoie de prea mult timp în cuptor, nici nu vrem să scadă sosul prea tare… cam 15-20 de minute. Alternativ ar merge și acoperite cu o folie sau hârtie de copt, dar nu-i bai mare, sosul poate fi subțiat un pic cu apă dacă scade prea tare.
Cam așa le-am servit garnisite cu un pic de mărar proaspăt tocat. Nu mai este nevoie posibil decât de niște crostini sau ciabatta prăjită pentru înmuiat în sos.
Trei zile am mâncat din aceste involtini și de plictisit nu ne-am plictisit de ele, dimpotrivă, ne-a părut rău că s-au terminat! Ce avem aici este încă un fel vegetarian din care vom mai face mai des. La Letopiseț cu el!
Recent Comments