Fiecare cultură de pe această planetă are un soi de mâncare comfortabilă, o tocăniță oarecare, cu sau fără carne, preparată în general cu ce este la îndemână local. Mexicanii și Texanii au chili, Francezii au Rattatouille, Marocanii, Tunisienii și alții din Nord Africa au Tagine, Ungurii au Gulaș, Românii ghiveciul sau tocănița de cartofi… și așa mai departe. Bucătăriile din Asia au o formă de curry. Interesant este că datorită colonialismului Britanic, curry a devenit un soi de mâncare fusion adaptată mai peste tot pe unde fostul Imperiu și-a băgat coada. Originile lui sunt bineînțeles în Subcontinentul Indian, iar vechimea lui este pierdută în negura timpului. Descoperiri arheologice plasează folosirea mojarului pentru produsul pastelor diverse din ghimbir, turmeric, chimion, fenicul în jurul anului 2600 Inainte de Cristos. Mda, au flăcăii ăia un pic de experiență la capitolul acesta, chiar dacă roșiile, cartoful și ardeiul in formele lui multiple, toate folosite într-o măsură sau alta în curry-urile moderne au fost introduse mult mai târziu, după descoperirea Americii de către Columb.
Un aspect interesant al acestui curry galben Thai este faptul că reprezintă un fel de mâncare mai abordabil pentru un set de papile Europene decât alte varietăți, fiind mai puțin uleios și mai puțin iute. Acum trebuie să înțelegem că iuțeala asta este o chestie relativă dintr-un punct de vedere strict Carpato-Danubiano-Pontic unde pragul ei este în general destul de redus. Un Curry Thai normal l-ar face pe Românul de rând în stare să taie o locomotivă în două dintr-o răsuflare, și asta în cazul în care capul lui ar mai fi încă pe umeri și nu trimis pe o orbită geostaționară în jurul Pamântului. La curry-ul galben, capul ajunge numai într-o orbită joasă. Dacă nu v-am speriat din cale afară, ce urmează este o aproximare aproximativă. Iuțeala poate fi potrivită pe parcurs la un nivel acceptabil pentru oricine.
Nu am pastă de curry galben ci de verde, care are o aromă superbă dar este mai iute, deci voi folosi mai cu milă. Pentru aromă și gust am adăugat și pastă de miso care este în întregime opțională. În rest am piept de pui, coriandru, usturoi, ceapă, lapte de cocos și amestecuri vegetale diverse, dintre care unul este congelat. Mai am bineînțeles și un garniș pe care îl veți vedea imediat.
Nu, nu am început cu sfârșitul, de obicei haosul din mintea mea creață devine unul ordonat. Încep cu acest garniș pentru că vreau ca șalotele și chili-ul proaspete să petreacă un timp la “murat” cu sare, oțet și un strop de miere. Contrar tradiției voi servi acest curry cu fidea de orez, drept pentru care am prăjit în ulei încins un pic din ea. Felii de lime și coriandru completează imaginea.
Punga de morcovi baby și broccoli o vom pârpăli bine bine la tigaie in cuptorul preîncălzit la 375F și reglat pe roasting cu convecție. Nu am pus decât un pic de sare și nimic mai mult. Ce urmăresc este un pic de crustă arsă, dar numai un pic, pentru gust.
Ca la orice tocană care se respectă, începem cu ceapa și usturoiul într-un pic de ulei, cu un pic de sare, la foc mediu-iute.
Când ceapa și usturoiul sunt bine călite și aurii, introducem și pasta de curry. Amestecăm bine. Caldura trezește toate aromele din această pastă și alertează toate crocodiluțele casei… e un miros tare, tare îmbietor, diferit de cel al curry-ului Indian.
Ținem focul mediu-iute și adăugăm laptele de cocos plus pachetul de vegetale Asiatice congelat. Este de prisos să spun că temperatura în cratiță scade instantaneu, dar asta este un lucru bun, se întrerupe prăjeala cepei și mai ales a usturoiului care devine și uscat și îngrozitor la gust dacă se prăjește prea tare.
Când cratița dă în clocot, reducem focul la mediu-mic și adăugăm pieptul de pui făcut fâșii de cam un centimetru și morcovii plus broccoli proaspăt scoși de la cuptor. Se vede sper eu bine în imagine cât de mult i-am pârpălit. Încerc aici să reproduc o parte de gustul tradițional pe care-l preiau vegetalele când sunt aruncate la wok și gătite direct pe flacără, procedeu care aerosolizează și arde un pic uleiul, dând un gust specific. Tot acum potrivim și de sare și de iuțeală, după plac.
Curry-ul este gata când pieptul de pui este făcut. Nu durează foarte mult iar gătitul la foc molcom ajută pieptul să rămănă moale și bun. Faptul că absoarbe gust și aromă este un avantaj major. Sosul, după cum se vede este un galben viu și, ceva care nu se vede, un pic grosuț, mai ca la un gulaș.
Acest curry se servește tradițional cu orez dar noi nu avurăm chef, drept pentru care l-am servit cu noodles (tăiței) care au absorbit sosul cel galben la modul minunat.
Nu mai avem decât să garnisim castronașul cu chili-ul și șalota murate la primul pas, lime, coriandru proaspăt tăiței prăjiți și un pic de semințe de susan. Este de prisos să mai spun că l-am inhalat cu toții de nu s-a văzut om cu persoană. Inclusiv Crocodiluța Șefă care nu se omoară de loc cu chestiile iuți. Cam așa. De Letopiseț!
Recent Comments