Ar fi multe de spus despre acest curry Indian, posibil cea mai populară rețetă originară din Subcontinentul Indian. Și cand spun populară mă refer atât în India cât și pe mapamond, unde a luat diverse înfățișări și modificări, ajungând să fie pusă pe pizza spre exemplu sau într-un Roti Caraibian (ăsta din urmă numai pe aici prin Toronto și împrejurimi!!!). Un fel atât de popular încât inclusiv în ziua de astăzi în India se judecă atât originea cât și cui ar aparține proprietatea intelectuală a rețelei originale.
Genul acesta de popularitate se datorează în principal faptului că butter chicken este un curry mai “moale” de felul lui, cu un sos alifie de cremos, super aromat și confortabil, pe care nu mi-ar displace să-l am de-a gata la robinet, eventual lângă cel la fel de ipotetic cu bere Sidelaunch de Collingwood. Este dacă vreți cea mai simplă cale de acces la vasta bucatarie Indiană, al cărui vast rețetar, de ar fi dat la tipar pe hârtie, ar fi nevoie de un motostivuitor pentru ridicarea cărții respective de bucate.
Butter Chicken e un curry care poate fi pe cât de aromat, de cremos și de iute cât il dorește bucătarul. Nu vă uitați în gura fundamentaliștilor culinari ce insistă că numai așa și pe dincolo trebuie preparat, nu trăsnește Dumnezeu pe nimeni pentru un pic de variație, în special dacă rezultatul gâdilă placut pe la papile. Există bineînțeles un mod absolut tradițional de a prepara Butter Chicken, care din nefericire este destul de departe de a fi la îndemâna bucătarului amator din spațiul Mioritic. Dacă vi se pare că vorbesc aiurea-n tramvai cu picioarele afară, dați un Google scurt la Tandoori Oven (oven = cuptor pe plaiurile noastre) ca să vedeți în ce se prepară tradițional atât puiul Tandoori ce stă la baza acestei rețete, cât și pâinica Naan cu care se servește de obicei. Abia aștept să văd cine are un asemenea cuptor tradițional în bătătură.
Controversele la o parte, un Butter Chicken este întotdeauna binevenit la Casa Radu și este de mult parte din Letopiseț, în toate întruchipările lui mai mult sau mai aproximativ tradiționale.
Dăm bătaie la treabă cu prima erezie: ceapa nu are ce căuta în general aici, în acest curry. Punct. Dar mie îmi place, în special cea Spaniolească albă, care adaugă o dulceață minunată la mai toate alea unde este folosită. Am Europenizat rețeta mai abitir, cu roșii Roma la cutie și cu pătrunjel Italienesc în loc de cilantro. La cilantro renunț cu mare părere de rău dar Crocodiluța Soacră nu-l suportă. Așa-i în tenis, n-am ce face. Dacă ar fi numai pentru noi… alta poveste. În fine.
Facem mare economie de timp dacă folosim o pastă bună Tandoori din comerț ca în cazul de față. Marca asta se găsește în multe locuri, am găsit inclusiv la Mega în Mâneciu Ungureni. Pasta este întotdeauna de preferat sosului dacă le găsim pe raft pe amândouă, e mai concentrată și are o aromă chiar apropiată de ce trebuie, eu am întotdeauna la îndemână, e teribil de utilă la adăugat un pic de “Funk” acolo unde mi se mai năzare. Folosirea pastei de-a gata reprezintă încă o erezie, că, cică în mod normal, Dom’ Inginer ar trebui sa râșnească, sau, și mai tradițional, să zdrobească la mojar amestecul de Garam Masala și toate celelalte mirodenii din compoziție. La chestia asta eu zic un mare pfft!!! Se spune că fiecare familie indiană se mândrește cu amestecul ei personalizat de Garam Masala și dispută la nesfârșit cantitățile de mirodenii musai necesare. Eu am niște guri de hrănit, n-am timp de prea multe dezbateri…
Restul ingredientelor sunt simple: ghimbir (de la congelator!!!), usturoi, ardei iute (chili), cremă de gătit 35%, și pulpe de pui, marinate de cu seara într-un amestec de iaurt cu turmeric, chili, lămâie, paprica afumată Spaniolească și un pic din acea pastă magica Tandoori. Ne trebuie un pic de gust afumat, de aceea comit altă erezie cu paprica Spaniolească. Ghimbirul îl cumpar proaspăt, dar e în general atât de mare încât este imposibil de folosit tot o dată. In consecință merge la congelator, sigilat intr-o pungă ziploc unde stă până când am nevoie data viitoare. Nici nu e nevoie să-l dezgheț, îl dau liniștit pe răzătoarea Microplane așa înghețat cum este.
Poate vă mirați unde este untul din Butter Chicken. Iaca unt la topit în tigaia mare de inox la foc mediu-iute.
In untul topit călesc mai întâi ceapa, dupa care adaug ghimbirul, usturoiul, dat tot pe răzătoarea Microplane, chili și o lingură bună din acea pastă Tandoori. Mestecăm bine-bine, și ținem afacerea în mișcare ca să nu se prindă.
Am gustat rezultatul și l-am mai ajustat cu un pic de chimion. Mi s-a părut că ar merge și cardamom, o semi-erezie. Cum nu m-am lăsat eu intimidat de erezii mai mari și cum ador aroma acestui cardamom, am fost relativ generos cu el.
Aici este frumusețea unui asemenea curry, care se este foarte ușor de adaptat gusturilor personale și profilului de arome favorit. Da, e posibil să te îndepărtezi de rețeta tradițională, dar îți bucuri sufletul și papilele!
Hop și cu puiul în tigaie, cu tot cu marinada, plus cutia de roșii Roma, trecută prin procesor. Coborâm focul la mediu după ce curry-ul dă într-un clocot molcom.
Am gustat din nou și iar am ajustat cu fulgi de chili, încă un pic de pastă Tandoori, plus un dram de turmeric. Rezultatul este aproape perfect. Chili-ul proaspăt are un pic de dulceață și o iuțeală imediată, în timp ce fulgii dau o căldură “latentă” ce continuă să se dezvolte în masa sosului chiar și după ce mâncarea e gata. Kopilski așa preferă și noi suntem de acord.
Ultimul ingredient ce vine adăugat este crema de 35%. Aceasta schimbă culoarea și textura sosului în mod semnificativ. Iuțeala de asemenea se mai atenuează, deci cine dorește mai iute are nevoie să adauge chili, ori praf ori proaspat. Kopilski și cu mine mai adaugăm câteodată, Crocodiluța Șefă preferă mai puțin iute, în special dacă nu avem timp să facem și o Raita răcoritoare lângă.
Cam așa devine treaba la servit: într-un mic bol așternem un pat de orez, basmati în acest caz, peste care punem o porție bună de Butter Chicken cu sos grupa mare, totul garnisit cu chili proaspăt și, în porția mea, cilantro.
Ce avem aici este o nebunie de arome care mă fac să-l înțeleg perfect pe Haplea din poveste. Nu numai îl înțeleg dar în acest caz îl și emulez cu entuziasm! Sunt puține mâncărurile care, în mod neașteptat, judecând după proveniența lor toridă Indiana, se potrivesc atat de bine Iernii Canadiene. Și chiar și Verii!!!
Iar pentru că tot vorbim de potriveală, ea se extinde și acestei familii de origine Carpato-Danubiano-Pontica! Cam așa!!!
Recent Comments