Ca să nu crez panică și să nu mă arate lumea cu degetul în rușine, declar sus si tare că păstrăvul din aceasta rețetă nu arată precum cel prins în râurile de munte din spațiul Carpato-Danubiano-Pontic ci mai degrabă ca unul crescut pe la una din fermele Canadeze de pește mai mult sau mai puțin organic. Se numește pe meleagurile acestea Rainbow Trout (Păstrăv Curcubeu) și are carnea rose precum somonul, probabil motivul pentru care este numit Păstrăv Somonat pe meleagurile mioritice. Denumirea asta mi se pare un pic forțată pentru că săracii păstrăvi nu sunt “somonați” ci mai degrabă o parte din hrana lor contine o formă sau alta de caroten (ca morcovul, spre exemplu). Interesant este că păstrăvul, ca mai toate somonidele este ceea ce mănâncă. Am prins spre exemplu păstrăv de lac, cât se poate de sălbatic și cu carnea roșie nu albă. Există prin râuri și lacuri pe aici o micro-algă, Hematococcus Pluvialis pe numele ei, care conține un pigment roșu, numit astaxanthin. Acest pigment ajunge ori direct în carnea peștilor când sunt mici și își bagă operculii peste tot pe unde nu le fierbe oala, ori în carnea diveselor crustacee și alte ființe cu care peștii se hrănesc când se maturizează. Și iaca carne roșie sau rozalie! Ca o paranteză, somonul de crescătorie are carnea albă până târziu, când le intră morcovul în… hrana de zi cu zi.
Mă rog, nu mai pontific aiurea în tramvai cu picioarele afară… Genul acesta de somon este popular pe la noi prin Sudul lui Ontario și, avantaj major, este pe placul Crocodiluței Șefe, care în principiu preferă mai degrabă o bucată de șervețel muiat în apă cu sare, decat peștele în general. De asemenea excepții trebuie întotdeauna profitat nu? Să vedem ce mai inventăm de data asta.
Păstrăvul l-am cumpărat proaspăt de la Coppas, împreună cu sparanghelul și fasolea verde. Cartofu-l luai din beci împreună cu siropul de arțar și harissa. Oțetul de mere și usturoiul își fac in liniște veacul printr-un colț de bucătărie, le am întotdeauna la îndemână.
Am stat un pic pe gânduri cum aș putea sa adaug o țâră de funk aici. Dulce interesant am. De asemenea am acid si am iute, ce-mi lipsește este ceva sărat sau plin de umami. Un pic de pastă miso este exact ce trebuie la aceasta combinație, bafta mea că am in frigi ! Iaca deci marea combinată alpină de ingrediente.
Și înainte să aud comentarii diverse gen “Dom Inginer noi nu avem miso… sau harissa”, voi adauga că putem folosi liniștiți boia iute afumată sau un amestec de boia cu praf de chili în loc de harissa și sos soia sau Worcestershire sau chiar anșoa tocat mărunt în loc de miso. Da, nu sunt aceasi Mărie cu alta Pălărie, dar în principiu merg ca idee. Zahărul brun merge în loc de sirop de arțar… și așa mai departe. Ne trebuie numai fesul acela special gânditor în care își găsesc adăpost toate ideile crețe.
Somonul vine marinat cam douăzeci de minute într-un amestec de harisa cu miso, oțet de mere și sirop de arțar plus un pic de usturoi dat pe microplane. Cantitățile din fiecare ingredient al marinadei sunt complet dupa placul fiecăruia, cel mai bine este să o gustăm și să o potrivim exact cum ne place.
Fasolea verde am dat-o într-un fiert cam un minut, nu mai mult, apoi am scurs-o.
Cartofii îi făcui “natur” cu un pic de unt, sare și mărar. Îi ținem acoperiți la cald până servim.
Fileurile de păstrăv vin puse la tavă împreună cu fasolea verde cea pre-fiartă înainte, aruncată cu un pic de ulei de măsline și sare. Cuptorul este preîncălzit la 375F (190C) și reglat pe funcția de roasting (elementele de sus și jos) cu convecție. Nu ne trebuie mult aici, peștele va fi gata în cam 10 minute, posibil mai repede.
Contrar așteptărilor, pe dom Asparagus l-am tăiat cam cum se vede, dupa ce am înlăturat partea lemnoasă a tulpinii și l-am sotat într-un amestec de unt cu restul marinadei. L-am dat apoi la o parte și am adaugat un cățel de usturoi dat pe microplane (merge și zdrobit bine bine și făcut pasta). Căldura reziduala a cratiței va “găti” un pic usturoiul.
Cam așa ne prezentăm dupa aproximativ 10 minute la cuptor. Au căpătat toate un pic de crustă, exact cum trebuie.
Cam așa îl servirăm noi… Cu cartofii natur, fasolea verde și asparagus-ul, garnisite cu un pic de mărar proaspăt tocat. Pentru că aroma siropului se estompeaza la căldură, am adăugat și o mică “stropeală” de control peste păstrăv, nu mult, numai cât să restabilim aroma.
Fu mare animație la gurile noastre, deși conversatia fu absentă cu desăvârșire. Crocodiluța Șefă m-a rugat să pun acest preparat pe undeva mai în față la Letopiseț. Se pare că am avut succes! Yay!!!
Recent Comments