De data asta am lăsat farafastâcurile la o parte. Mi-a fost poftă de o tocană de vită cu cartofi, clasică, ca la Mama acasă, deși, în mod paradoxal, nu-mi amintesc ca ea să fi făcut vreodată așa ceva. La noi în familie nu s-a obișnuit vita sub formă de tocană, numai rasol, supă și, bineînțeles salată boeuf, după care nu prea mă omoram, mai ales când eram mic. Carnea de vită era destul de rară, în satul bunicilor mei era aproape imposibil să taie cineva o vacă, trebuiau permise speciale, cel puțin din câte îmi amintesc eu. Dacă mă gândesc o leacă mai bine, prima friptură de vită la grătar am mâncat-o în Canada. Filé mignon așișderea, taica Keg să trăiască. Dar ne îndepărtăm de subiect… când vorbesc despre “ca la Mama acasă” mă refer la acel nivel de confort de mult apus al copilăriei, cu griji puține plus o căruță de timp pe care puteai să-l pierzi în cele mai creative sau mai absurde moduri posibile. Când eram mic vroiam să cresc, să fiu și eu mare. Abia când am crescut am realizat ce greșeală imensă am făcut. În fine… măcar în calitate de adult sunt în stare din când în când să fac o tocană care să mi amintească de partea bună a acelor timpuri chiar dacă nu prea are de a face cu ele, istoric vorbind. No hai sa vedem ce se poate realiza în direcția asta.
O fi ea clasică, dar nu văd nici un motiv să nu adaptez un pic tocana la ce ne place în familion pentru că, în definitiv nu am nici un fel de tradiție sacrosanctă de urmat. Ingredientele sunt carne de vită, chili, roșii cireașă în consevă, ceapă de două feluri, morcovi, pastă de supă concentrată și pătrunjel. Carnea nu am apucat să o marinez, dar am dat-o bine bine prin paprika afumată Spaniolească, chili, sare și rozmarin tocat mai mărunt. Voi folosi și vin roșu mai târziu un pic. Vom vedea la momentul respectiv.
Am început prin a “bronza” carnea în ulei de măsline la foc mediu, folosind de data asta cratița de inox. Urmăresc nu numai bronzatul bucăților dar și crearea unui așa zis “fond” pe limba lui Baudelaire. Pe scurt, toate bucățelele și toată “lipitura” de pe fundul cratiței rezultate în urma prăjirii, formează baza aromei și a gustului tocăniței, o bază pe care vom construi cu răbdare tot ceea ce urmează. Prăjitul la foc mediu oferă control bun asupra procesului și previne arderea fundului cratiței, eventualitate în care ar trebui să o luam da capo. Răbdare și foc mediu. O dată bronzate, bucățile de carne le scoatem și le ținem calde sub un capac.
In uleiul si grăsimea rezultate din prăjirea cărnii caramelizăm mai întâi un pic o parte din ceapă. După cum se vede, umezeala rezultată din ea începe deja să curețe și să încorporeze acel fond de pe fundul cratiței. Suntem pe drumul cel bun. Când ceapa se înmoaie un pic adaugăm și morcovii tăiați mai cum se vede, plus foi de dafin după gust. După ce morcovii fac și ei un pic de priză în amestec, punem înapoi carnea împreună cu tot sucul care a ieșit din ea cât timp a fost sub capac. Da, nu aruncăm acel suc, nu aruncăm mai nimic de fapt.
Cu carnea, morcovii și ceapa scăzute bine, adăugăm vinul roșu. Aici iar se vede preferința mea pentru vinurile de Ontario, mă rog, fiecare pune ce dorește și ce își permite… regula generală este să pui același vin pe care-l pui și pe masă la consum. Alcoolul va curăța acum cratița bine de toate urmele de fond după care se evaporă, lăsând numai “strugurele” în urmă.
Hai și cu cartofii, restul de ceapă și tulpinile de la pătrunjel. V-am spus că nu aruncăm mai nimic, poate nu m-ați crezut… Tulpinile de pătrunjel, coriandru sau mărar au un gust deosebit de bun, e păcat să nu le încorporăm ori de câte ori este posibil. În majoritatea cazurilor chiar este posibil, având în vedere că sunt bune chiar și crude.
Ultimul pas înainte de a pune toată afacerea la cuptor este să adăugam conserva de roșii și un pic de “supă” facută din concentrat. Pentru cine poate și găsește, pasta organică pe care am pozat-mai sus este excelentă, deși nu am avut-o la îndemână pe cea de vită. Ideea este să acoperim cu lichid toată carnea. Tot acum am potrivit gustul de sare și piper la care am adăugat din nou un pic de chili și un pic de concentrat de roșii, cam o lingură.
Cratița a intrat acoperită în cuptor la 325F (162C) pentru cam două ore, până carnea s-a frăgezit să o tai cu furculița, după care i-am luat capacul și am scăzut-o după cum se vede tot în cuptor la 425F (218C). Cam așa. O bună parte a plecat în bejanie la Natalia în campus iar ce a rămas nu a rezistat decât o după amiază. Gustul a fost, intr-adevăr ca la Mama acasă. Mă rog….vinul aferent care merge de minune la această tocană a avut și el rolul lui. Cam așa.
Recent Comments