Că tot veni vorba de resturi, și ca să fie o idee mai simplu de explicat, cel mai bine ar fi să tratez al doilea rând de creme rămase de la Șmecheria cu Foietaj făcută de această dată pentru comemorarea lui Papi acum două săptămâni. Aici vine de se leagă și letopisețul de la Jamie Oliver citire din care am luat ideea cu aluatul Fillo, care mi s-a părut genială, mai ales că aveam rămășițe și de acel gen prin congelator. Gând la gând cu bucurie, după cum se spune, cu un rezultat pe măsură, zic eu, dar vă las pe voi să apreciați… Cam așa…
La crema de brânză și frișca de casă rămase de la desertul de săptămâna trecută, am adăugat fără să stau pe gânduri prea tare afine și zmeură două dintre fructele mele preferate, plus foi fillo de cumpărat și fistic. Pentrufillo voi avea nevoie de miere, iar balansul aromei și al gustului va trebui ajustat un pic cu sirop de arțar.
Am folosit patru foi de fillo între care am “presărat” miere, după care le-am presat. Am stropit un pic de ulei de măsline deasupra și dedesubtul lor, deși poate acolo nu ar fi trebuit musai, având în vedere că am o foaie siliconică în tavă. Iubesc aceste foi siliconice, le folosesc aproape fără să clipesc. Fisticul merge și el un pic copt în cazul acesta, numai bine se va face o dată cu fillo.
Am rămas cu câteva foi ne-folosite și nu a meritat să le mai pun înapoi în congelator că se deshidratează și se întăresc volens nolens. Ce să facem cu ele? Pâi câteva pateuri cu ricotta și cimbru ar suna interesant ca amuse bouche. Foaia care s-a “dezintegrat” nu am aruncat-o ci am “sfâsiat-o” in bucăți mai mici și am utilizat-o ca decorație peste aceste pateuri.
Cam așa arată foile de fillo după în jur de 20-25 de minute la cuptorul preîncălzit la 375F. Le lăsăm să se răcească, iar fisticul îl colectăm frumos și-l zdrobim mai mare un pic, la mână, în mojar.
În același timp s-au făcut și “pateurile” cu ricotta. N-au avut o viață prea lungă. Zici că le-am făcut cu unt, așa repede s-au “topit”. Mda.
Crema de brânză este deja un pic dulce de la zahărul de plantație folosit când am preparat-o inițial, dar merge o idee mai dulce. Nimic mai bun decât siropul de arțar, care, pe lăngă dulceață, complimentează foarte bine ca aromă și cardamomul din cremă. Nu trebuie mult… poate o lingură, o lingură și un pic?
Nu mai rămâne decăt să “spargem” foile fillo cu miere în bucăți mai mari sau mai mici, așa cum vine la mână și să asamblăm desertul după cum ne gâdilă mai bine la retină. Crema de brânză vine prima la fundul castronașelor, apoi un strat de fructe și fistic crocant, după care punem frișca și iarăși fructe. “Înfigem” câteva “spărturi” de fillo după gust. Iaca trei porții de desert care arată fiecare diferit.
Numărul unu.
Numărul doi…
… și numărul trei. Este bineînțeles imposibil să le “tragi la șablon” ca aspect și, deși cantitățile pe castronaș sunt egale, e dificil să alegi între ele, motivul pentru care le-am arătat pe toate. După ce s-a mai așternut un pic praful stârnit, Sandra a mărunțit mai bine restul de foi fillo pentru a le folosi dimineața când facem câte un oatmeal cu fructe și iaurt. Cam așa.
Recent Comments