Mulți ani trecură până am descoperit acest fel de mâncare extrem de versatil care merge servit la orice oră a zilei ai chef de ceva ușor de preparat, îmbietor pe la nasurile casei, care întotdeauna vin în inspecție, cu un pic de zing pe la papile și nu în ultimul rând satisfăcător până la ultima înghițitură.
Multe nații Maghrebiene și nu numai sunt în dispută nebuloasă cu privire la originile acestei Shakshuka și ca urmare exista o căruță de variațiuni la tema ei principală. Eu mulțumesc lui taica Ottolenghi că mi-a deschis ochii în direcția asta. Deschiși au rămas!
Nu este prima oară când prepar așa ceva și, bineînțeles, nici ultima, Letopisețul casei are un volum întreg dedicat ouălelor în care capitolul Shakshuka ocupă un loc de cinste! No amu’ la muncă, foamea-i mare!
M-am grăbit așa de tare că iaca nu am poza de deschidere cu ingredientele. Mda, m-am trezit cu bateria moartă în appareil și baterie de rezervă nu am la el, cum am la restul aparatelor pe care le folosesc la bussiness-ul cu nunțile… așa-i în tenis. Pusei bateria la încărcat pentru câteva minute și m-am apucat de treabă.
Nu vă fie teamă, voi menționa toate ingredientele pe parcurs. Am început cu ceapă galbenă de gătit și cu un ardei capia tăiate cum se vede și aruncate la tigaie cu un pic de ulei de măsline și sare, la foc mediu spre iute. După câteva minute când amestecul se prăjește un pic, adăugăm Paprika Spaniolească, cumin și fulgi de chili. Tot acum este un moment bun ca să pun bateria semi încărcată în aparat.
Amestecăm mirodeniile și le lăsăm un minut să se trezească la realitate, după care adăugam roșiile care pot fi ori proaspăt tocate ori de la cutie ori ce avem la îndemână. Aici mi s-a lipit de mână o cutie de roșii cireașă pârlite pe grătar. Merge și un pic de sare la acest pas, de fapt, ca la orice mâncare este esențial să ajustam gustul pe tot parcursul preparării, cu deosebire după ce adăugăm ingrediente noi.
Amestecul vine scăzut un pic la foc mediu, nu mult, numai cât este necesar ca roșiile să facă “priză” cu restul și să dezvolte acel umami caracteristic. Nu vrem să fie din cale afară de scăzut, pentru că urmează să facem ouăle în el.
Aici am avut încă o dată oportunitatea să gust și să ajustez aroma. După un moment de chibzuială m-a pălit dorința de a înveseli povestea cu cardamom. Și mi s-a părut că mai merge și un pic de cumin.
După cum ziceam, vine rândul ouălelor, fiecare plasat frumușel în alveola lui individuală creată cu spatula. Este esențial ca ouăle să atingă și fundul tigăii, altfel poate dura un cincinal să se facă. Poate credeți că fac pe interesantul și că nu poate dura mai mult de 10-15 minute. În realitate însă poate dura 20 de minute și chiar peste dacă ouăle nu ating fundul tigăii. Știți cât înseamnă 20 de minute când crocodiluțele mele îmi dau târcoale insistente și mă încearcă pe la glezne? Un cincinal!
Aici am adăugat și un pic din feta, care se va topi în tim ce se coc ouălele. Tigaia poate fi pusă la cuptor sau terminată la capac sus pe aragaz. Eu am folosit metoda cu capacul de data asta.
Și iaca așa au venit servite, alături de pâine prăjită dată cu un pic de ulei de măsline și glazură balsamică. Peste Shakshuka am adăugat restul de cubulețe de feta de capră, semințe de susan și un garniș de pătrunjel.
Mda. Le-am inhalat de nu s-au văzut! A mers feta cea Grecească de minune! Hai că acum am timp să-încarc și bateria la aparat! Doamne Ajută!
Recent Comments