Din când în când ne lovește cheful de Chinezării diverse și în general le comandăm ca să nu the batem capul prea tare. Dar tot din când în când am și eu chef să gătesc ceva cu inspirație din zona aceea, chit că uneori îmi lipsește ba un ingredient ba altul. Vorba Românului, ne descurcăm!
Una dintre cele mai răspândite și populare rețete Chinezești atât în locul ei natal cât și în lumea Occidentală, este Kung Pao Chicken (pui) cu diferite variații. Originară din Provincia Sichuan și parte din Bucătăria cu același nume, Kung Pao are distincția de a fi fost interzisă și re-denumită în timpul Revoluției Culturale datorită asocierii ei cu trecutul Imperial al Chinei. Mda, ce înseamnă să fii fundamentalist de orice fel și să ai prea mult timp de bătut darabana pe colțul mesei. În fine… vom vedea în cele ce urmează variațiunea Casei Radu pe această temă.
“Vai de mine, ce de ingrediente!” ar fi prima reacție a Românului. Și încă nu sunt chiar toate, lipsesc din mirodenii și alte alea care n-au avut loc la poza de grup… aduc eu vorba de ele la momentul oportun. Sperietura e mare dar explicația e simplă, în special dacă împărțim măcar ce se vede pe căprării. Avem spre exemplu căprăria aromelor și mirodeniilor cu ghimbir, usturoi, ulei de susan, căprăria sosului cu Teriyaki, Hoisin, soia, căprăria garnișului cu kaiser, ghimbir, ceapă verde, bok choy și caju sau căprăria de bază cu pulpele de pui, ardeiul capia și ceapa roșie.
Prima chestiune este să amestecăm ingredientele sosului care va fi adăugat aproape de final. Avem aici Teriyaki, cu un pic de soia și Hoisin, plus chili și un dram de ulei de susan. Rețeta originală are piper Sichuan dar eu nu am la îndemână. Nu am la îndemână nici un foc serios pe care să face un stir fry ca lumea, drept pentru care improvizez cu paprika afumată, un pic de chili Mexican care este și el un pic afumat și delicios, plus un pic de piper Cayenne, nu mult pentru că Sandra nu suportă prea iute. În mod normal se pune și un pic de amidon (cornstarch) ca să îngroașe sosul dar noi ne cam ferim dacă putem, drept pentru care ne sare. Amestecăm un pic și-l dăm deoparte, în așteptare.
O variație care am zis că ar fi interesantă când m-am gândit la ea, este preparatul unui garniș de ghimbir și kaiser crocant, prilej cu care ne alegem și cu o grăsime delicios aromată în care vom prăji pulpele.
Că tot veni vorba, de ele, pulpele vin tăiate și bronzate în grăsimea rezultată de la kaiser. Numele Chinezesc al rețetei implică tăiatul componentelor în cubulețe, tactică care merge perfect dacă gătești cu piept de pui, și-l gătești complet la acest pas, după care îl dai la o parte până îl adaugi la sfârșit. De fapt metoda traditională separă carnea de vegetale, le gătește separat pe fiecare în parte și le asamblează cu sosul la final.
Pulpele sunt mai grăsuțe și este păcat să nu profităm de această grăsime ca să dăm o profunzime de gust mai serioasă mâncării finale. În plus nu ne mână nimeni de la spate prea tare de data asta, așa că vom extrage și acea grăsime în câteva minute suplimentare.
Cât extragem acea grăsime, profităm de situație și aruncăm în tigaie ceapa roșie, ardeiul și partea albă din ceapa verde. Ridicăm un pic flacăra aragazului la mediu-iute.
Când pulpițele sunt aproape gata, adăugăm sosul preparat la primul pas și amestecăm bine-bine totul. După un minut-două oprim focul și adăugăm caju și ceapa verde tocată cum se vede, împreună cu usturoi dat pe microplane. Alunele prăjite sunt garnișul tradițional în Kung Pao, dar noi preferăm caju. De gustibus non est disputandum, da?
Suntem gata cu Kung Pao. Caldura reziduală va găti un pic usturoiul și îngroșa sosul.
Aproape concomitent cu Kung Pao, am preparat și tăițeii Udon care sunt foarte simplu de făcut. Avem din nou aici sos de soia, ulei de susan, ceapă roșie și verde, împreună cu usturoi, un soi de fasole, snap peas pe limba lui Shakespeare și morcovi.
În timp ce tăițeii se fierb în apă cu sare, sotăm toate vegetalele, împreună cu usturoiul dat pe microplane în ulei vegetal, eu am folosit de floarea soarelui la foc mediu-iute.
Tăițeii se fierb cam în același timp în care vegetalele se sotează. Le combinăm īn aceeași tigaie și le stropim cu un pic de ulei de susan. Trebuie avut grijă cu acest ulei, aroma lui este foarte puternică, nu se folosește prea mult.
Și uite așa aterizară în farfurie, intempestiv și cam cu furca, ca de obicei. Pui Kung Pao, cu tăiței Udon și vegetale, lângă bok choy opărit rapid, totul garnisit cu semințe de susan și kaiserul cu ginger preparat la început.
Știu că metoda de gătit ca și o parte din ingrediente nu sunt musai tradiționale, dar la câte variante ale acestei rețete există în lumea largă, una în plus sau în minus nu mai are nici o relevanță în afară de cea legată de Letopisețul Casei Radu. A ieșit bunicel rău. Le Odraslă, care în ultima vreme, în timpuri de studenție fiind, gravitează către un meniu bogat în chestii Asiatice, a dat sigiliul ei aprobator acestui efort. Cam așa!
Recent Comments