Asta pentru cine vrea musai să-i numere. Pot fi și mai mulți de 40, dar în nici un caz mai puțini, că o să vă pară rău. De fapt este chiar indicat să avem usturoi grupa mare aici, garanție de la Dom’ Inginer.

Nu cunosc exact originile acestei rețete care m-a atras în Letopisețul lui NYT mai rău ca veioza aprinsă pe molie. Ei vorbesc acolo de American Gourmet și nu mă îndoiesc că originile pot fi pe partea aceea a Atlanticului, dar influența aromelor, în special tarhonul și nucșoara, în combinație cu usturoiul este mai degrabă Franțuzească. O să vă las pe voi sa decideți, deși în final sunt convins că acest aspect al originii nu va mai avea nici o importanță.

Nici măcar nu avem de-a face cu prea multe ingrediente: pulpe de pui care se mariază perfect cu tarhon și Ierburi de Provence, ceapă albă, sau de care o fi, usturoi și vermut. Mai este și nucșoară care s-a strecurat să-și pudreze nasul și nu a fost prezentă la pozat.

Este de preferat să folosim copane sau aripi de pui, pentru că nu se usucă la fel de repede ca pieptul la gătit. Mă rog se poate folosi și un pui tranșat frumușel, dar pieptul este mai bine să-l ținem pe os, cu pielea aferentă și să-l adăugăm mai târziu. I

n materie de alcool putem folosi și alte alea, de la Porto, Marsala sau Madeira sau chiar și Dubonnet până la un vin bun alb sec. Și vă rog să rețineți ca regulă de aur: pe cât posibil folosiți exact același alcool pe care l-ați servi și separat sau la masă, ca aperitiv sau împreună cu mâncarea respectivă. Citire nu numai de la Dom Inginer ci și de la mulți alții care se pricep mai bine ca mine.

Acest pas nu e musai necesar, nu există în rețeta originală dar zic eu că n-are cum să strice. Începem prin a înmuia ceapa, o parte din usturoi zdrobit bine, împreună cu un pic de pătrunjel proaspăt, sare și piper. După ce am cugetat un pic, am adăugat și niște pătrunjel proaspăt tocat.

Când ceapa se înmoaie un pic, adăugăm o parte din cățeii de usturoi, ne curățați așa cum se văd și nucșoara, dată pe o răzătoare fină. Este preferabil să folosim ori o tigaie sau o cratiță bună de inox cu capac sau un ceaun emailat, și el cu capac.

Adăugăm puiul și un praf de sare și piper, plus tarhonul, restul de usturoi și ochiometric cam 120 ml de vermut, după care acoperim tigaia mai întâi cu o folie de aluminiu sau hârtie de copt șifonată și muiată în apă, apoi cu capacul aferent. Avem nevoie de un mediu în care umezeala se va păstra aproape intactă la gătit.

Tigaia frumușel acoperită intră în cuptorul preîncălzit la 375F (190C) pentru în jur de o oră sau, mai precis până când nu numai puiul dar și usturoiul este bine-bine pătruns și moale. Cam așa a arătat tigaia mea după cam o oră.

Nu mai avem altceva de făcut decât să punem tigaia înapoi la cuptor, descoperită de data asta, ca să dăm un pic de culoare pulpelor. Cam zece minute și suntem gata.

În vreme ce puiul se gătește, avem timp grupa mare să preparăm orice fel de garnitură. În acest caz am fiert bine-bine cartofi creamer (sau noi), i-am zdrobit cu fundul unui pahar, i-am aruncat cu sare, piper și ulei de măsline, împreună cu un pic de ceapă albă, după care i-am pus la tavă în același cuptor cu puiul, pe un etaj mai jos. Numai bine sunt gata exact când avem nevoie de ei.

Poate vă întrebați ce-i toată tevatura asta cu usturoiul. Iaca, usturoi făcut în cuptor la capac, moale ca untul, numai bun de amestecat într-o garnitură sau de întins pe o felie de pâine. Aur curat, nu? Nu-i nevoie de prea multă clarviziune ca să știi că se va bate lumea pe el. Vi se mai par suficienți 40 de căței?

Nu este prima oară când îmi este imposibil să fac un aranjament nemaipomenit în farfurie. Un copan, sosul de ceapă, garnitura de cartofi zdrobiți și ciabatta prajită pe care am întins din acel usturoi.

Crimă. Asta este, crimă. La început am spus că în final originea acestei rețete nu va mai avea nici o importanță. Chiar nu mai are. Genul acesta de preparat este simplu, delicios și eminamente adaptabil oricăror arome favorite familiei. Și când spun simplu de făcut, mă refer mai degrabă la faptul că este la îndemâna oricui, chiar și a unui începător absolut. Material pentru Letopisețul Case Radu. Fără discuție. Cam așa.