Mda, suntem după Sărbători și ar trebui să facem penitență pentru toate excesele, în special pentru cele alimentare, dar… ce să zic? Din cele 15 kilograme pe care le aveam de slăbit înainte de Crăciun mi-au mai rămas 21. Că așa-i în tenis, în special în perioada asta.
Un piept de rață nu este chiar groaznic însă. Fără piele este considerat atât o proteină slabă cât și o bună sursă de fier, dar noi îl vom mânca cu piele pentru că altfel cum? Am stat și m-am gândit un pic să adaptez anumite părți din rețeta “clasică” de rață cu portocale dar nu am una întreagă și nici zahăr în sos nu aș vrea să folosesc ca să fiu sincer, poate miere? Nici Grand Marnier sau Cointreau nu am. Mda, voi improviza eu ceva.
Până la urmă voi folosi portocale, mai precis așa zisele blood oranges. Pe lângă portocale am adunat la pozat miere, vin Marsala, usturoi, supă de pui făcută în casă, unt, rapini și dacă tot ne “franțuzim” un pic, fasole verde Franțuzească. Pare pretențioasă treaba dar vom vedea pe parcurs cât de simplu este planul meu.
Până începem ostilitățile, crestăm frumos pielea piepților în diagonală cu un cuțit bine ascuțit, îi dam bine bine cu sare și piper pe toate părțile și îi lăsăm 10-15 minute în repaos.
Aici eu merg împotriva metodei clasice și încep cu pieptul cu pielea în jos, în tigaia rece la foc relativ mic. Procesul este amorsat cu un pic de ulei de măsline. Nu este prima oară când procedez în acest fel, Dom’ Inginer și-a făcut la un moment dat socoteala că grăsimea se extrage mai bine și pielea va fi mai crocantă dacă pieptul se încălzește gradual o dată cu tigaia. Dacă merge la jumări, de ce nu ar merge și la rață, nu?
După cum se vede, am extras într-adevăr grăsime grupa mare! Iubesc această grăsime, merge minunat la prajit sau copt diverse chestii, întotdeauna o colectez cu sfințenie într-un borcănel etanș care trăiește în frigider, special pentru acest scop.
Tigaia intra apoi în cuptorul pre încălzit la 375F și reglat pe roasting cu convecție. Trebuie să ținem ochii pe ei, nu vrem să-i coacem prea tare. În mod ideal, când temperatura lor interioară ajunge la în jur de 135F îi scoatem din tigaie și îi lăsăm să-și revină cam 10-15 minute.
În timpul în care piepții sunt încă la cuptor, punem la foc mediu zeama stoarsă din două portocale împreună cu un pic de miere și cam 100 ml din supa de pui. Are timp să scadă un pic, cam o treime.
Cu sosul început la pasul trecut deglasăm acum la foc mediu tigaia în care au fost preparați piepții. Adăugăm și cojile de la portocalele stoarse plus, opțional, un pic de ierburi de Provence sau oregano uscat.
Când sosul a mai scăzut un pic, scoatem cojile de portocală și adăugăm Marsala. Nu trebuie prea mult, cam 50 ml sau cam așa ceva. Ridicăm un pic temperatura ca să gătim alcoolul, cam două minute, după care luăm tigaia de pe foc și adăugăm untul. Amestecăm bine-bine ca să se omogenizeze și potrivim sosul de gust.
Nu vă speriați, nu gătesc feliile de portocală, numai le încălzesc un pic.
Nu prea sunt multe de spus aici, am servit pieptul feliat frumos, lângă rapini, fasole Franțuzească, amândouă înăbușite în unt, cu sosul de portocale și Marsala care, în paranteză fie spus, ar fi mers mai scăzut un pic, posibil dat la blender un pic. Mda. Data viitoare.
Adevăratul star este însă pieptul de rață. Când este gătit ca la carte, puține sunt chestiile la fel de bune. Cel puțin din punctul meu de vedere… Ar trebui să fac mai des.
Recent Comments