Te aude lumea că faci micul dejun din resturi și râde de tine. Sau îți plânge de milă. Pe urmă lumea vede cu ce resturi te afișezi și se uită lung, ca și cum undeva, la mansardă “izolația termică” nu ar fi chiar întreagă. Adică, care va sa zică, vinete mai mult sau mai puțin prăjite la micul dejun? Cu ouă? Chiar?
Răspunsul e un da ferm. Da. Am resturi de vinete rămase din timpul săptămânii de la un Involtini. Ar merge la un ghiveci poate sau mai știu eu la ce, dar au deja vreo două – trei zile în frigi și de rezistat nu mai rezistă mult. De înghețat nu merită, sunt prea puține ca să merite osteneala. Atunci hai să ne uităm după inspirație pentru un mic dejun că tot e sfârșitul săptămânii și mare lucru prin frigider nu mai este. În definitiv se fac ouă cu Ajvar sau Grecești cu te miri ce, de ce nu și cu vinete? Am compilat un pic din ce văzui pe ici pe colo și am deja un plan care ar trebui să fie măcar OK. Apăi la muncă!
Grămada deschisă cu ingredientele: ceapă verde, usturoi, vinete, roșii cireașă, semințe de pin și ouă. Ca mirodenii vom avea doua chestii tari care de multe ori se ridică una pe cealaltă, de multe ori fără să știe pentru că nu se prea folosesc împreună : ierburi de Provence și Dukkah.
Primul lucru dăm vinetele cu un pic de sare și le lăsăm să se scurgă. Apoi, cât ele se scurg, prăjim semințele de pin împreună cu Dukkah ca sa le trezim aromele. Nu trebuie insistat prea mult că le ardem și le nenorocim. În câteva minute nu ai ce face. Le dăm la o parte și le ținem calde.
Vinetele scurse le-am împărțit aproximativ în doua tranșe și le-am pus pe rând la bronzat cu o lingură de ulei de măsline în tigaia de fontă, la foc mediu iute. Este absolut necesar să nu aglomerăm tigaia, altfel vinetele încep să se fiarbă, nu să se prăjească. Trebuie numai bronzate un pic nu făcute complet.
Cât prima serie de vinete se prăjește, aruncăm repede în cuptor roșiile cireașă cu cozi cu tot, plus restul de feliuțe mai mici tocate de vânătă, care sus în tigaie ar crea probleme. Cozile de la roșii dau și ele un pic de gust aparte dar nu sunt bune la ros deci vor fi îndepărtate la pasul următor. Cuptorul l-am reglat pe roasting cu convecție la 425F.
Numai bine cănd terminăm cu sotatul vinetelor, roșiile sunt și ele gata. În tigaia nonstick în care am făcut roșiile am adaugat ceapa verde, usturoiul dat pe microplane, vinetele, ierburi de Provence și o doză generoasă, sau după gust, de Dukkah. Poate vă întrebați de ce nu am pus ceapa la cuptor sau la sotat cu vinetele. În mod simplu, nu am avut chef de ceapă prăjită la micul dejun. Dimpotrivă, după socoteala mea, ea se va pătrunde numai parțial la foc mic cu restul ingredientelor. Așa mi-a trăznit mie să încerc. Am acoperit tigaia și am lăsat-o la foc mic, să facă toate componentele priză.
Inițial m-am gândit că acest fel va fi un soi de Shakshuka dar cu vinete, în care voi face apoi și ouăle. Ar fi mers ideea dar finalmente am avut ceva cantitate de vinete și ouăle nu vor mai avea loc în tigaia nonstick medie. În tigaia de fontă, care este mai mare, ar intra, dar nu vreau roșii în ea, în special sub capac și la foc mic. Tigaia mare nonstick e la locul ei jos în beci și mi-a fost lene să mă mai trambalez… pe urmă dăi, spală șapte mii de tigăi… În plus acest maglavais de vinete, această zacuscă grosieră a început să miroasă foarte bine cu tot capacul care este peste ea. Dacă tot s-a eliberat fonta voi trânti ouăle în ea, că-i gata caldă și foamea-i mare.
În câteva minute, cât se prăjesc ouăle, “zacusca” se face după cum se vede și miroase a dulce-afumat-bun. Ce-și face omul cu mâna lui…
Și uite așa dăi și cu ele în farfurie, împreună cu pâine prăjită cu avocado. Ca garniș am folosit semințele de pin, Dukkah, ceapă verde tocată proaspăt și un pic de mărar. Peste avocado am pus și un pic de glazură balsamică.
Apăi se bătură Turcii cu Otomanii, de luară ‘Stambulul la gura noastră! Rezultatul este un amestec Balcanico-Levantin de toată minunea, nu știu cum l-am nimerit, dar mă bucur că l-am nimerit! Vrednic de Letopiseț! Cam așa.
Recent Comments