Am făcut Ouă Scrambled Grecești de multe ori, nu cred că mai este necesară o introducere exhaustivă și relațional caducă, vorba lui Caragiu. În general este o rețetă care pune destul de rapid ceva delicios pe masă, ceva care implică relativ puține ingrediente, cu o căruță de antioxidanți, ar zice nutriționiștii. Sănătate și economie la maxim! Totul este să fii atent cu grăsimea, iar cea folosită să fie sănătoasă, ca uleiul de măsline spre exemplu, și să fie folosită cu egală economie.

Mda. Aici o dau eu în bară în din când în când, din nefericire. Vedeți voi mintenaș ce și cum.

Nimic fantastic aici, nu? Roșii cireașă, ardei gras roșu, ceapă verde, usturoi, lapte cremă de 35% (sau pe Românește smântână lichidă), pătrunjel, pe care îl folosesc în întregime, inclusiv tulpinile și bineînțeles ouă.

Untul, am văzut eu într-un film, este Secretul Vieții. Mă rog, măcar la Francezi dacă nu în altă parte. Prin urmare, o dată sarcasmul la o parte, începem ostilitățile cu el și ceapa verde tocată cam cum se vede, plus o lingură de ulei de măsline care să “amorseze” procesul, la foc mediu în tigaia non-stick. Dacă vă întrebați unde am început să o “scrântesc”, răspunsul este: aici, la acest pas. Untul ăsta înseamnă cel puțin 15 minute în plus pe eliptic. Yay!

Când ceapa este un pic înmuiată, adaugăm ardeiul și tulpinile de pătrunjel, tăiate după cum se vede. Amestecăm bine și lăsăm în continuare tigaia la foc mai molcom.

Avem timp berechet prin urmare să aruncăm roșiile cireașă și usturoiul în blender, unde le facem cât mai fine, mai mătase posibil. Ele pot fi date și pe răzătoarea mică, dar se pierde în mod invariabil din masa lor în special pielea. E păcat să nu conservăm această masă.

Pasta de roșii vine adăugată la tigaie, împreună cu poate o linguriță de ierburi de Provence. Îmi place mult aroma lor dar aici merg multe arome, și nu numai, după preferințe. O fi treaba Grecească dar nu ne oprește nimeni să nu o facem după un profil de gust și aromă care ne place. Merge orice de la oregano la chili, fiecare după cum îl gâdilă mai mult sau mai puțin plăcut pe la papile.

Amestecul trebuie lăsat să scadă cel puțin la jumătate, dacă nu mai mult, la foc mediu-mic. Se poate și la foc iute pentru cine este nerăbdător sau presat de timp, dar gustul evoluează mai bine la foc mai mărunțel o leacă.

Amestecul de ouă este cel pe care îl fac în mod obișnuit dar cu o idee mai multa cremă de 35% decât la o omletă. Am folosit un pic de piper Cayenne în loc de cel obișnuit și pătrunjel proaspăt tocat. Trebuie un pic de îndemânare și grijă la amestecat pentru că ar fi bine ca gălbenușurile să rămână cât mai întregi posibil. Facem ouă scrambled, nu omletă, da? Nu trebuie un amestec omogen, dimpotrivă. Vedem imediat de ce.

Am gustat pasta rezultată și era foarte bună, dar nu m-am putut abține să nu îi mai adaug încă un pic de “Secret al Vieții”. Rezultatul este mai cremos, bineînțeles, plus alte cel puțin 5 minute în plus pe eliptic. Sper că mă țin picioarele!

Ultima chestie la tigaie este amestecul de ouă. Sore deosebire de o omletă, nu dorim un amestec foarte omogen, dimpotrivă, aș zice. Amestecăm molcom, preferabil cu o spatulă de silicon. Este absolut OK să avem zone cu mai mult albuș, altele cu mai mult gălbenuș…

Nu opresc bineînțeles pe nimeni să-și facă amestecul după dorințe. Nouă ne place alternanța de textură și gust adusă de procedeul descris mai sus.

Și cam așa devine treaba cu el în farfurie, alături de pâine prăjită mănăstirească cu avocado și reducție balsamică, totul garnisit cu pătrunjel proaspăt tocat.

Este de prisos să mai spun cât de repede s-a terminat, în special porția pentru hipopotamul din mine. Mă uit acum la imagini și realizez ce plăcere este să ai ceva aromat, delicios și mai cu seamă frumos colorat pe masă la micul dejun sau brunch. Face bine și fizic și psihic. Părerea lui Dom’ Inginer.