Nu, nu este Ottolenghi de data asta, ci un chef mai obscur, Canadian, care mie-mi place foarte mult, pe numele lui Spencer Watts. Am urmarit o emisiune în care a făcut Koftas Libaneze și care m-a inspirat să mai îndrăznesc încă o dată să bag și eu degețelul mic de la piciorul stâng în Marea Mediterană. Motivul reținerii mele datează de la ultima mea încercare…. n-a fost chiar un succes răsunător, koftele mi-au ieșit cam dense și cam “elastice”… nu știu cum să zic…bune la gust dar… oleacă meh una peste alta.
De data asta voi folosi carne tocată de pui în loc de miel, la dorința Sandrei și voi adăuga ceva arome care, Doamne ajută, vor compensa un pic pentru numeroșii pași “pe lângă” făcuți data trecută. Mă abat de la rețeta lui Watts, inteligent de data asta, sper eu. Cam așa.
Adunătura de ingrediente este după cum urmează: carne tocată de pui, allspice, o aromă Caraibeană, coriandru, cardamom, usturoi, ceapă, pesmet Panko, paprika afumată Spaniolească, piper cayenne, Sumac și pătrunjel proaspăt. Pesmetul Panko este mai… granular, ca să zic așa, și va ține amestecul de carne un pic mai “aerisit”, în principiu. Ca să vă faceți o idee, aceste Panko sunt în general folosite pentru Tempura și alte chestii asemănătoare în bucătăria Japoneză.
Rețeta originală nu are nici coriandru, nici paprika pe care eu le-am adăugat într-un efort de a compensa cu anumite arome prezența cărnii de pui care nu are un gust chiar nemaipomenit. Vom vedea ce iese în final.
Am tăiat ceapa și usturoiul mai măricele un pic, ca să nu muncească robotul mai mult decât trebuie. Nu trebuie decât câteva pulsuri ca el să “toace” și să amestece mirodeniile, ceapa și restul destul de uniform.
Peste tocătura de ceapă adăugăm carnea tocată, pesmetul, sare ochiometric și mai pulsăm de câteva ori ca să integrăm unele în altele cum trebuie. Am folosit robotul pentru că urmăresc un amestec mai “aerisit” decât ultima dată când am încercat să fac kofte. Una dintre greșelile de atunci a fost amestecatul la mână insistent al tocăturii, dublat de strânsul în pumn, ca să le dau forma. În principiu, cu o carne mai grasă nu ar trebui să ai probleme, dar carnea de pui tocată din comerțul Canadez este biafreză, nu slabă. Cam așa…
Aceste lipii fac parte din garnitura servită original de către Spencer Watts. Sunt date cu Sumac plus ulei de măsline și urmează le tai în romburi potrivite la mărime și să le fac crocante în tavă la cuptor. Vom vedea la sfârșit cum le-am servit.
Lângă “chipsurile” din pită am făcut și o salată din roșii Heirloom, cu ceapă verde și pătrunjel. O las să aștepte cu sare, până sunt gata koftele, cam 15 minute.
Koftele vin bronzate pe toate părțile la foc mediu-iute, sus pe aragaz în tigaia nonstick, după care merg câteva minute în cuptorul preîncălzit la 375F și reglat pe roasting. Grăsimea rezultată în tigaie este scursă și încorporată în couscous-ul cu care vor fi servite. Nimic nu se pierde aici.
Cam așa arată afacerea la final. Chipsurile ar fi mers amestecate într-o salată obișnuită, dar cum am una de roșii, le-am lăsat separat, ca să adauge și un pic de crunch și ca să poată fi folosite la amestecat în ce avem în farfurie. Am preparat de asemenea un sos de iaurt cu usturoi, pătrunjel și mentă.
Se pare că de data asta am fost inspirat la preparatul acestor kofte. Am primit aprobarea cu sigiliul special de la crocodiluțele mele. Cică să mai fac așa. Cam așa, am greșit-o bine p’asta.
Recent Comments