Bucătărie mai fiujăn și mai multiculturală decât atât nu se poate. Totul a pornit de la o excursie la European Sausage House după carnării și specialități diverse. Acest magazin este extrem de periculos. Lăsăm la o parte faptul că produsele lor sunt excelente, principala măsură a calității este că-mi miroase mașina înăuntru gâdilător de “Românește” pe la nări, câteva zile după orice cumpărături făcute acolo. Mda. Mititei, cârnați, salamuri, șunculițe și mușchuleți și costițe diverse, și, nu în ultimul rând, jumări calde, proaspete și posibil ilegal de bune. Mda. Cam așa. Dar deviez de la subiect, păcatul meu clasic. Ciolanele afumate erau frumos atârnate la rând în magazin, mi-au făcut fiecare cu ochiul în mod repetat și ostentativ, cum să ignori așa ceva? Zău! OK, la acest moment, trebuie să mărturisesc cu rușine în suflet că nu am făcut un asemenea ciolan cu fasole niciodată și am simțit că este momentul. Îl făcui cum m-am priceput eu mai bine. Cum a ieșit rămâne să vedeți în ceea ce urmează: un maraton culinar relaxat. Da, relaxat.
Din start nu am fost atras să plec de la fasole uscată. Da, există în Canada fasole uscată de toate felurile, aleasă, frumoasă și curată, doar s-o speli și să o fierbi. Ideea mea însă este să folosesc un mix divers de fasole iar fiertul individual a mai multor tipuri, fiecare cu un alt timp de gătit adaugă o complicație inutilă din punctul meu de vedere. Voi folosi în schimb fasole la borcan, după cum se vede și o cutie cu boabe diverse și mari. Fasolea la borcan este în general mai bine pregătită decât cea din cutie, inclusiv lichidul din ele este de folosit nu de aruncat. Restul ingredientelor sunt clasice cu excepția cutiei de roșii cireașă făcute pe grătar și a chili-ului de două feluri. Deși am fost tentat să să o iau pe calea Tex-Mex-ului, parțial din cauza Nataliei care, cu excepția chili-ului nu este mare fan al fasolei la boaba veselă, motivul pentru ditamai la cutia de roșii este altul, aveți puțintică răbdare, vine și acel moment al adevărului.
Am amestecat fasolea cu sosul din ele cu tot, împreună cu o parte din ceapă, foile de dafin, cimbrul plus ambele feluri de chili. În mijloc am așezat ciolanul cel mândru și frumos mirositor. Vasul este cel de la slow cooker, unde acest amestec va sta la fiert moale pentru 6-7 ore. Mă voi decide eu cât durează exact în funcție de cum se pătrunde ciolanul. V-am spus că este un maraton relaxat nu? De ce nu m-ați crezut? Nu voi sta degeaba între timp, am chestii de făcut destule.
Una dintre chestiile care va lua ceva timp este preparatul pastei de roșii. Da, am constatat că nu am destulă și pentru ciolanul de față și pentru sarmalele pe care urmează să le fac de Crăciun, așa că voi deshidrata încet la cuptor acea cutie cu roșii cireașă de aproape un litru capacitate până se face pastă. Nu am stat să aleg și să dau pielițele la o parte din motiv dublu de lene și gust. Pielițele sunt un pic arse și afumate, dacă stau să le aleg, pierd și vreme și gust grupa mare. Cel mai bine este să le fac un piure lichid și omogen la blender. Nu se mai simte absolut nici un fel de pieliță de nici un fel. Nu mai rămâne decăt să amestec acest piure cu un pic de usturoi dat pe microplane în tigaia mare non-stick și să o pun în cuptorul reglat pe “roasting” cu convecție la 200F (93C). Este important să amestecăm din când în când și să ținem piureul cât mai uniform ca strat. El va începe să scadă și să facă crustă deci trebuie atenție și foarte multă răbdare pentru că, mai presus de orice, nu trebuie să ardem tărășenia.
Asta este ceea ce iese după cam o oră de deshidratat. Dacă procesul merge prea încet, se poate ridica gradual temperatura cuptorului dar o dată cu asta, trebuie micșorate și intervalele de inspecție. Am redus cantitatea de la aproape un litru la cam 200 și ceva de mililitri. Gustul este acum concentrat și absolut bestial! Mă bucur că mi-a trăznit prin mintea cea creață să fac această pastă. Nevoia te învață, da.
Hai să pregătim și Mirapoix-ul Românesc pe care-l vom adăuga către sfârșit în fasole. Nimic extraordinar aici, doar ceapă, morcovi și usturoi pe care le călim un pic în ulei de măsline.
Cam așa arată Dom’ Ciolan după 7 ore de gătit la aproximativ 210F (98C). Acest slow cooker este aparatul perfect pentru un asemenea stil de mâncare. Legumele în general se pătrund dar rămân întregi iar carnea… o sa vedeți cum arată imediat. Un ceaun acoperit, la un foc reglat judicios este la fel de capabil dar mai greu de controlat. Pe semne o oală sub presiune, în special una electrică programabilă ar fi chiar mai eficientă, dar mi-e imposibil să comentez că nu mi’s posesor. Sandra a spus că ne dau aparatele afară din casă și are dreptate!
Da, așa arată ciolanul. Am avut dificultăți să-l scot întreg din fasole. După cum se vede numai șoriciul îl mai ține oarecum adunat. Oasele le-am tras afară fără nici un fel de efort. Ce a rămas este un deliciu absolut. Inclusiv șoriciul sus menționat.
Asamblarea finală. Carnea și șoriciul au fost “tăiate” în bucăți mai mititele și amestecate împreună cu ceapa, morcovii, usturoiul și pasta de tomate în masa fasolei. Le-am mai lăsat încă o oră să “facă priză” în slow cooker.
Nu este nimic sexy sau exotic în imaginea de mai sus, îmi cer scuze. Imaginile nu sunt prea grozave la reprezentat mirosul (n-am dormit noaptea de poftă) sau gustul (de unde să încep?).
Ce avem aici este cam o treime (generos vorbind) de Cassoulet, deci se poate nebunie mai mare încă, prin adăugarea de cârnat, rață și alte alea. Lasă-i pe Franțuji să fie maeștrii neîntrecuți ai chestiilor imposibil de …. ummm… bogate caloric. Chiar și “numai” cu un ciolan de porc această fasole este genul de mâncare pe care o mănânci o dată și nu-ți mai este foame probabil o săptămână. Sau niciodată. Un gust imposibil de insidios și subversiv care te face să uiți că ești demult la a treia porție. Mănânc și plâng, vorba poetului. Mă rog, râd. Ca un idiot.
Recent Comments