M-a lovit dintr-o dată pofta unor paste la cuptor, al forno cum le zice Italianul. Dar, zisei eu în mintea mea, dacă tot pun amidoane, grăsimi și proteine grupa mare, este musai să contrabalansez cu ceva vegetale, eventual din acelea cât mai valoroase nutritiv.
Planul, o dată început, a mers aproape de la sine, ca sa zic așa. Am prin frigider destule de care mă pot agăța iar la capitolul arome le voi combina ca de obicei în minte și ajusta pe pe parcurs în funcție de ce idei îmi mai vin. Ce se profilează este din nou un soi de “fiujăn”, vorba Românului, dar un soi mai centrat pe Sudul Europei de data asta, că fuserăm prin Asia destul. E timpul să mai venim și pe acasă. La muncă deci.
La capitolul paste mă voi baza pe fusilli. Iubesc acest gen de paste. Forma lor are o suprafață relativ mare raportată la mărimea lor relativă, zice dom’ Inginer din mine, ceea ce la face să preia foarte bine orice sosuri sau alte alea prin care le dai. Voi folosi ricotta ca bază a “sosului” ajutată bineînțeles de un pic ce unt și ulei de măsline. Ca vegetale merg de minune broccoli, varza de Bruxelles și zucchini de două feluri iar ca arome ne vom folosi de usturoi, salvie și ancho chile care este un ardei poblano uscat. La capitolul aromă intră și brânza Gruyere care slujește un pic și ca “liant”
Începem prin a da la cuptor la tavă vegetalele pe care le aruncăm în prealabil cu un pic de sare și ulei de măsline. O tavă mare de aluminiu în care punem hârtie de copt este perfectă în acest scop, suficient de mare ca să nu înghesui vegetalele pe mai multe straturi.
Tava intră la cuptorul preîncălzit la 400F și reglat pe “roasting” cu convecție. În principiu nu ar trebui să stea mai mult de 10-12 minute, timp suficient ca să fierbem și pastele dar nu chiar până la capăt, le lăsăm mai tăricele o leacă.
Numai bine, după în jur de 10 minute sau cam așa ceva, suntem în măsură să asamblăm mai toate ingredientele într-o caserolă termorezistentă. De Jena, le ziceam noi cândva. Brânza Gruyere o tăiem cubulețe, cam cum se vede.
Preparăm acum și un unt aromat cu ancho, salvia zdrobită cu un pic de sare la mojar și usturoi dat pe microplane. Nu le prăjim, doar la foc mic amestecăm bine bine în așa fel încât aromele să se difuzeze în untul topit.
Turnăm untul cu usturoiul, salvia și ancho în caserolă și amestecăm cu grijă să omogenizăm pe cât posibil toate cele fără sa zdrobim zucchini cei copți care sunt un pic mai fragili, ca să zic așa. Putem să radem un pic de Gruyere peste și la cuptor cu ea.
Cuptorul a fost reglat la 375F. Caserola stă acolo până pastele sunt pătrunse și aldente. Cam așa arată la final… Nu pot spune exact cât a stat, cam în jur de 15 minute, depinde de cuptorul fiecăruia.
Sunt convins că există un mod în care pastele al forno sunt prezentate artistic, dar nu m-am ostenit în direcția asta prea tare. În definitiv, genul acesta de paste este mai mult genul “confort” decât “gourmet” așa că ne-am servit toți cu câte o porție, am garnisit-o frumușel cu pătrunjel proaspăt tocat și ne-am pus burțile la cale. A mers si un vin roșu lângă, în cazul meu. Cam așa.
Recent Comments