Ce să facă Românu’ când are chef de ceva vegetarian dar timp prea mult pentru rugăciuni la Zeii Creativității Culinare nu are? Ceva fiujăn cu ingredientele pe care le are la îndemână pare a fi răspunsul cel mai potrivit, nu mai vorbim de cel mai popular. Cel puțin la Casa Radu.
Și ca să mai variem un pic rezultatele, am încercat de data asta să schimb un pic procesul, mai precis ordinea în care voi adăuga ingredientele. Timpul de gătit nu diferă în mod semnificativ, dar texturile vor fi puțin altele.
Totul e bine când ai de unde alege la capitolul mirodenii. Suntem bine reprezentați la acest capitol cu cumin, piper Cayenne, Harissa, mentă uscată, cimbru și un ardei iute uscat, pe numele lui Guajillo. Zic eu că ce gătesc ar fi Nord African, probabil din cauza Harissei dar dacă stăm să ne gândim, baza temeliei fundamentului rețetei este originară de pe partea cealaltă a Atlanticului. Cartofii și cei obișnuiți și cei dulci au originea în America de Sud iar ardeii, familia Capsicum mai precis, America Centrală. Ce ne mai salvează la capitolul “fuziune” este că ardeii grași au fost “dezvoltați” în Câmpia Panonică la începutul secolului XX. În fine…
Dacă tot veni vorba de ardei, hai să începem cu ei în tigaia mare de fontă. Începem cu ei la foc iute în ulei de măsline, ca să-i prăjim un pic și să le “trezim” acea dulceață delicioasă din ei. Tot acum am adăugat și semințele de cumin. Ideea tigăii de fontă este inerția ei mare termică, o dată încinsă, temperatura ei se menține foarte bine chiar și când pui ingrediente multe deodată în ea. Nu ținem ardeii prea mult la foc iute, numai câteva minute, până se înmoaie puțin și se prăjesc o idee pe margini.
O dată ardeii prăjiți un pic, fleoșc cu tot restul ingredientelor în tigaie. Amestecăm bine-bine să “omogenizăm” tot și reducem focul la mediu. Aici sunt două modalități în care se poate continua: sus pe aragaz în continuare la foc mediu sau la cuptor, undeva la 350-375F. Timpul de gătit este oarecum egal, în jur de 20-25 de minute, dar rezultatele sunt diferite. La cuptor vor ieși mai “scăzute”, mai uscate, dacă vreți, sus pe aragaz mai suculente. Se pot face la fel de suculente și la cuptor, bineînțeles, acoperite și la temperatură mai mică, dar durează semnificativ mai mult.
Cam așa se prezintă situația după cam 20-25 de minute sus pe aragaz. Singurul dezavantaj al acestei metode este că trebuie să stai pe lângă tigaie să mai amesteci, cu grijă din când în când. La final am mai adăugat usturoi dat pe microplane, verdeață și un pic de ceapă verde, proaspăt tocată.
Rezultatul a fost trăznet, în aceeași măsură comfortabil și familiar dar și exotic ca aromă. Acest ardei Guajillo nu este chiar iute, mai degrabă aromat și cu un gust apropiat de fructele de pădure. Mă bucur că am avut inspirația să-l includ ca ingredient. Mă rog, mai important în final este faptul că o geană de inspirație și folosirea judicioasă a unor mirodenii te scot de multe ori din încurcătură, în special în cazul unor preparate vegetariene. Taica Ottolenghi să trăiască!
Recent Comments