Tare mi-a fost poftă de niște burgărei în weekend și când m-am uitat săptămâna trecută în magazin după chifle speciale făcute de Ace Bakery (nu se găsesc tot timpul), mi-au sărit singure, cu entuziasm în căruțul de cumpărături. Acest entuziasm debordant a fost egalat și depășit o dată ajuns acasă când am împărtășit crocodiluțelor mele intențiile mele “necurate”. Nu mai spun câte târcoale mi s-au dat Sâmbătă cât m-am ocupat de preparatul acestor chestii… Adevărul este că am reușit, fără a încerca în mod deosebit, să umplu casa de diverse mirosuri care mai de care mai mirobolante și mai gâdilătoare pe la nări… Cam așa. Deci, iaca burgeri neamule, cu mere și cu cartofi tărănești.

Nu am toate elementele aici, nu avură loc toate fără să le înghesui prea tare. Până una-alta o luăm cu începutul: carne tocata de pui și de curcan, cartofi dulci și obișnuiți, usturoi grupa mare, un măr Honey Crisp sau orice alt măr cu o aromă bună si puternică, chifle și cașcaval Jarlsberg plus borcanul cu grăsime fermecată. De această grăsime avem mare nevoie pentru că tocăturile de pui și cele de curcan nu sunt slabe, sunt anorexice de-a dreptul, iar la un burger nu ai nimic altceva la îndemână în afară de grăsime care să poată da și distribui gustul ca lumea în interiorul lui. La capitolul cașcaval-brânză de pus deasupra merg multe, de la cedar până la cașcavalul Bulgăresc sau Rademir-ul Polonez, dar cel mai bine, în mod surprinzător ar merge ceva puturos, ca Gorgonzola sau Stilton-ul care se împerechează la perfecție cu mărul. Noi în ultima vreme din nefericire ne ferim temporar din motive de sănătate de brânzeturi cu mucegaiuri diverse deci m-am oprit la Jarlsberg. Restul ingredientelor le voi adresa la momentul lor de grație și paralizie.

Da, au răsărit cam dintr-o dată rondelele astea de ceapă. Și gata coapte la cuptor! Ideea este că în amestecul de burgeri nu se prea poate pune ceapă. Mă rog, se poate, dar ar trebui călită bine în prealabil că altfel n-are nici o șansă să se facă. Mie îmi place mai mult lăsată în oțet cam 20 de minute la “macerat” și folosită în loc de castraveciori murați deasupra, pe burgeri dar în acest caz am altceva acrișor de folosit, drept pentru care m-am decis să feliez ceapa și să o caramelizez în cuptor. Vor fi moi și dulci și un pic “afumate”, vor merge bine pe burger făcute așa.

Arma secretă, murată recent după inspirația luata de la NYT Cooking. Sunt cozi de frunză de sfeclă Elvețiană roșie și purpurie, tăiate cum se vede și puse într-un borcănel la frigider în oțet de orez cu usturoi, piper boabe, un dram de ulei de măsline și miere. După două săptămâni, culoare lor nu mai este așa de vie, de fapt cele purpurii s-au făcut și ele cam roșii, culoarea a migrat și ea în lichid. Ronțăie foarte plăcut ale naibii și sunt numai bune de acrișoare și aromate.

OK, să trecem acum la partea cărnoasă a problemei. În mod evident, în tocătură am pus grăsime magică dar pe lângă ea, am mai pus și alte alea, în afară de sare și piper, cum ar fi boia afumată și coriandru. Am făcut tot posibilul să nu “tasez” burgerii prea tare când le-am dat forma, dar de ieșit până la urmă, tot un pic mai denși decât aș fi vrut au ieșit, c’așa-i în tenis. Am să mă mai gândesc eu la soluții posibile aici, poate ceva pesmet Panko sau asemănător… voi vedea, voi concasa la problemă. Diametrul inițial al burgerilor cruzi trebuie să fie mai mare decât cel al chiflelor, cam cu 20 la sută sau cam așa ceva, ținând cont că ei se strâng la prăjit. Un burger făcut la meserie ca lumea, are carne în el peste tot când muști, OK?

Hai cu cașcavalul peste! Cedarul sau cașcavalul feliate subțiri sunt ideale pentru topit peste burgeri dar după cum am mai menționat, o puturoasă mică, niciodată nu strică. Un Roquefort, Stilton sau asemănător merg de minune în special pentru cine vrea un pic de funk într-un burger. Brânzeturile astea se topesc ușor, și dacă suntem o idee mai pe fugă, un minut sub un capac este tot ce avem nevoie pentru perfecțiune.

Ei, aici intervine o parte foarte importantă, prăjitul chiflelor. Pe fundul tigăii este rămasă o bunătate din toate cele ce sunt în burger, plus ce miți-miți căzuți de pe la brânză, e păcat să nu-i adunăm bine-bine de tot cu fundul chiflelor….

… și cu “capacele”. Aceste așa zise capace trebuie prăjite un pic mai bine decât fundurile. Nu este nimic mai plăcut decât să aplatizezi un burger iar capacul lui să poată absorbi sucurile rezultate.

Ok, la asamblat cu noi! Nu intru cu pozele în foarte mare detaliu, dar partea de jos nu se vede în poza de final și o să vă întrebați unde Moaș’sa pe gheață am folosit mărul. Aveți acum un răspuns: la baza burgerului. Chifla am uns-o cu muștar Dijon, peste care am pus două felii de măr. Dacă nu ați folosit niciodată fructe proaspete într-un burger aveți oportunitatea data viitoare. O felie-două de măr sau pară complementează mai orice carne foarte bine ca gust, adaugă textură și un pic de dulceață. Merg perfect!

Peste măr așezăm burger-ul propriu zis și peste punem ceapa și “murăturile”. Nu mai trebuie decât cartofii și suntem ca și gata.

Mda, cam așa. Un pic de cimbru proaspăt, un pic de piper și suntem chiar gata. Nu am pretenția că sunt cei mai nemaipomeniți și nemaiîntâlniți burgeri, dar toată lumea i-a cam ras în mod nemilos din farfurie, în special dacă avură o berică lângă, ca în cazul meu. Am și respirat cred, de vreo două ori, sau cam așa ceva… Foamea și pofta, cei mai buni bucătari! Cred că data viitoare voi face poate niște sandwich-uri cu chiftele în loc de burgeri, dar pe același principiu general. Data viitoare.