E un pic de muncă la o baklava clasică, dăi cu straturi de fillo, dăi cu straturi de nuci cu miere… și tot așa… De ce nu aș face o versiune mult simplificată, măcar de încercare dacă nu din alt motiv? Și dacă tot fac ceva mai simplu, mă voi juca un pic și cu profilul de arome. În acest fel simplu nu mă mai acuză nimeni de erezie. Prea tare.
Mda, nu mai sunt multe de spus și vorba lungă sărăcia patiserului amator. La muncă, că multă nici nu este.
Voi folosi foietaj în loc de fillo. Am ceva rămas de pe la alte alea și este exact cât am nevoie pentru o serie mică de așa zise baklavale. Ca un făcut nu am nuci iar mierea tocmai s-o gătat, dar nu mă descurajez, dacă tot pornii pe calea ereziei, voi folosi pecane și fistic plus zahăr brun de plantație. Și ca aromă, pe lângă molasele care vor ieși din acest zahăr, am cardamom, o combinație pe care o folosesc ori de câte ori am ocazia. A rămas prin urmare din rețeta originală numai untul. Asta nu mai e Baklava, e…. Baklamea?
Am rulat aluatul și l-am împărțit în două. Partea de la “fund” am dat-o generos cu unt topit și am încărcat-o cu fisticul și pecanele zdrobite mai mari. Am mai trișat încă un pic și pe lângă zahărul brun am folosit și puțin sirop de arțar. Peste toata afacerea am presărat cardamom și un praf de sare.
Partea de deasupra a venit mai întâi dată și ea cu unt după care veni plasată la fix peste stratul de “umplutură”. Acum e momentul să o porționăm, mai târziu este imposibil fără să o facem zob.
Cam așa ne prezentăm după ce tava a făcut o excursie de aproximativ 25 de minute în cuptorul preîncălzit la 425F și reglat pe baking cu convecție. Cât este încă fierbinte, am mai presărat fistic și pecane zdrobite, plus o stropeală de sirop de arțar.
Cam asta este toată povestea Baklavalei Leneșului. În cam 40 de minute nu ai ce face în mod normal. Nu mai rămăne acum decât să-mi torn un Metaxa care acționează ca “înmuietor de posmagi” și să atac două porții. Cam așa.
Dacă stau bine să mă gândesc, ar fi fost posibil sa fac și o ruladă sau poate niște rulouri, deși primejdia mare este că se scurge zahărul din ele la copt mai mult ca dintr-o “plăcintă”. Va rămâne pe viitor la acest stadiu, cu care voi mai experimenta… vedem noi. Până una-alta ne făcurăm o poftă. Cam așa.
Recent Comments