Este aproape imposibil să găsești un mic dejun mai delicios și mai simplu de preparat decât niște ouă aruncate repede într-o tigaie, cu niscai roșii, brânză…. Ceea ce pregătim mai jos nu contrazice de loc acest crâmpei de înțelepciune culinară, dar nici extrem de departe nu este.

Un alt avantaj este că te și ajută când ești nu numai grăbit și în pană de idei, dar și când ai de jonglat cu te miri ce ți-a mai rămas prin cămară și frigider în dimineața zilei în care ai programate cumpărăturile alimentare. În plus, dacă chiar te grăbești de-ți sare basca, îl poți împături liniștit în hârtie cerată și-l poți consuma mai târziu la servici, școală sau pe unde te nimerești. Cam așa.

Nu sunt multe de spus aici, de fapt durează mai mult să scriem toată polologhia decât preparatul în sine. Pâinea e bine să fie de calitate cât mai bună, chiar dacă poate fi un pic… ummm… trecută, ca să zic așa. Aici este una organică cu susan și miere, făcută de Ace Bakery în Toronto. Flăcăii ăștia știu să facă panificație, în opinia mea, dar orice pâine care vă place merge la fix aici.

Ungem feliile cu unt pe ambele părți, apoi le “umplem” cu ce avem la îndemână. Eu am pus ultimile trei felii de Old Fort, câte o felie de șuncă de porc zisă Ambasador, peste care am ras un soi de Pecorino Romano cu boabe întregi de piper în el.

Înainte de a “închide” aceste sandvișuri, presărăm și un amestec de mozzarella și cedar ras. Rolul lor este nu numai de a adăuga savoare ci si să se topească in “liantul” care va ține feliile împreună la final.

Nu-i bai dacă dăm un pic pe alături, vedem noi de ce imediat.

O dată închise, sandvișurile vin puse în tigaia “grătar” non stick, la foc mediu-iute.

Pentru că nu am presă, folosesc o altă tigaie în acest scop. Nu ar fi rea o asemenea presă dar avem atâtea aparate prin bucătărie că nu mai avem loc și de ea, decât dacă mi-o face Crocodiluța Mea Șefă guler á la Ludovic al Paișpelea. Improvizația cu tigaia care se vede în imagine funcționează bine însă și nici nevoie de guler n-am.

După cum ziceam mai devreme, nu are sens să ne obosim să punem mozzarella de căzu pe margine înapoi la pungă în frigider. Îi stă infinit mai bine caramelizată deasupra sandvișurilor.

Mda. S-ar putea face o sălățica de roșii sau ale alea pentru servit lângă, dar la cât de bine miroase în casă când le faci și la cât de mare devine în consecință foamea, în general nu mai are lumea răbdare nici cât negru sub unghie. Cam așa. De Letopiseț!