La noi în casă ouăle sunt sfinte. Sfinte, da. Poate și pentru că în vremea Comunismului și a studenției era atât de simplu pentru mine să întind mâna după ele ca să-mi potolesc foamea, deși se găseau destul de greu, cel puțin în București, în special în jurul oricăror sărbători.

Poate fi în general foarte simplu să încropești un mic dejun sau un brunch sau chiar și o cină delicioasă dacă ai câteva ouă la îndemână, iar ceea ce urmează este un exemplu în care aceste ouă, deși nu sunt partea principală, sunt partea fără de care nu prea se poate. Ca Led Zeppelin fără Bonham. Cică sinergie i s-ar zice după letopisețul mondial, muzical sau altfel.

Te ajută mult când rotițele imaginației sunt unse cu existența prin bucătărie a unor ingrediente interesante, cum ar fi San Gabriel Serrano, ulei cu trufe, ouă menonite sau roșii cireașă (pe vrej!) la care se adaugă chestii mai obișnuite ca ceapa verde, ardeiul gras roșu feta de capră sau mărarul. Vedeți? Am cu ce să le țin unse rotițele alea.

Ah, sigur. Este destul de dificil să faci sandvișuri fără o formă oarecare de pâine. Klosterbrot, pâine manăstireasca de secară pe limba lui Nicolae Filimon, în acest caz, prăjită și unsă cu o geană de unt pe o parte și cu usturoi pe parte cealaltă. Că de, așa-i musai zic eu.

Nu avem multe de făcut aici: aliniem frumos feliile într-o tavă, cu partea unsă cu unt în sus și împărțim ardeii, ceapa, brănza, șunca și roșiile în mod egal între ele. Le stropim apoi cu un pic de ulei de măsline cu trufe, nu mult, pentru că aroma poate fi destul de puternică în funcție de proveniența acestui ulei, și le punem la cuptorul setat pe roasting la 350-375 F.

Avem timp berechet să prăjim ouăle, cu gălbenușul moale, sunny side up, cum se zice pe limba lui Byron. Sandvișurile sunt gata când arată cam cum se vede… în jur de 10 minute sau cam așa ceva, în funcție de cuptorul fiecăruia. Eu am ținut ochii pe ele că așa e cel mai sigur.

Le-am servit cam cum se vede, cu un pic de mărar și piper măcinat proaspăt peste. Mda. Să înmoi un colț de sandviș în gălbenușul acela cald și auriu este una dintre marile mele plăceri. Combinația de Serrano cu Feta merge minunat cu roșiile, ceapa verde și ardeii toate coapte exact cât trebuie. Este de prisos a spune că ar merge bine și alte combinații de ingrediente cu multe alte feluri de pâine dar fără ouă… Cam așa. Vom mai face!