Serios vorbind, puține sunt salatele mai simplu de făcut. Mai bune, în principiu nu există, cel puțin în opinia mea. Și dacă tot vorbeam ce se poate face cu roșiile, o asemenea salată este aproape de perfecțiune. Eu unul aș mânca-o oricând, inclusiv la desert, inclusiv această variantă cu usturoi. Mda. Dragostea e oarbă, nu? De ce numai oarbă? Celelalte simțuri se simt lăsate la o parte!
Pentru salata clasică nu avem nevoie decât de roșii, mozzarella, busuioc și ulei de măsline, plus sare și piper și nimic mai mult. Casa Radu diversifică roșiile, că este păcat de aceste Heirloom iar combinația cu roșii cireașă aduce o dulceață binevenită. De asemenea mai adaug usturoiul. Nu e musai, dar noi îl iubim în mod absolut, iar în această salată merge perfect. Blasfemie probabil pentru unii, Ambrozie pentru noi. Câteodată, în special vara, mai adaug și un pic de leuștean… așa într-o doară, să mai ridicăm câte o sprânceană…
Nu este mare lucru de spus aici. Asta este o porție individuală, cu roșiile și mozzarella asamblate cam cum se vede. Avem aici straturi succesive care sunt fiecare în parte date cu sare, un pic de usturoi ras pe microplane, stropite cu ulei de măsline, strat cu strat și la final garnisite cu busuioc făcut chiffonade.
La capitolul salate cu roșii crude, am mai spus-o și o repet ori de câte ori am ocazia: salata trebuie lăsată un pic în liniște și pace, să ia sare și să dezvolte acel gust și acele sucuri minunate care se vor aduna la fundul castronașului într-un sos numai bun de adunat cu ciabatta prăjită. Cam așa!
Recent Comments