Astăzi ne dădu Monsieur Februarie vreo 20-25 de centimetri buni de zăpadă pe care, după 8 ore și ceva servici, am un chef de a o degaja din fața casei mai ceva decât are câinele să bea oțet. Nu am altă dorință decât să mă cuibăresc la TV la niște MasterChef Australia cu un castronaș cu o mâncare caldă și bună care să mă îmbrățișeze mai confortabil decât o păturică comodă de lână. Și cum nu făcurăm paste de o bucată de timp, acum este un prilej minunat pentru unele cu un sos mai de suflet, spre exemplu Bolognese.
Zis și făcut, am adunat niște resturi de paste Penne care stăteau frumușel puse deoparte într-un borcan, o ceapă medie, două tulpini serioase de țelină, un morcov la fel de serios ca să le țină companie, două fileuri de anșoa, două foi de dafin, un pic de chili Mexican, oregano, câțiva căței de usturoi și o cutie mare de roșii San Marzano. Carne tocată de vită nu avusei, doar de pui, așa-i în tenis. Ca să-mi treacă am dat pe la capitolul sticle și mi s-a lipit sticla de Marsala de mână.
Nu intru în mari detalii, ceapa, țelina, morcovul și usturoiul nu m-am mai ostenit să le toc mărunt ci le-am dat frumușel pe răzătoare după care le-am călit bine în ulei de măsline aromat la început în tigaie cu chili, oregano și fileurile de anșoa. Am stins prăjeala cu Marsala, că nu numai se pretează dar în plus mai și rimează. Am adăugat carnea tocată, i-am dat un pic de culoare, apoi veni rândul roșiilor zdrobite în mână că-mi fu lene să le mai toc, darămite să mai scot și procesorul. Două foi de dafin, ajustat gustul cu un pic de sare și piper Malabar, că-mi place aroma lui de nu se poate, capacul peste și lăsată tigaia la foc mărunt să blip-blip în liniște vreo două ore și mai bine. N-am stat cu ochii pe ceas.
Păi ce făcuși vere? Nu ziseși că făcuși Penne? Am făcut, aveți puțintică răbdare! Când am căutat de paste, am găsit două scoici stinghere pe care inițial mă gândeam să le toc și să le arunc cu restul.
Îmi veni însă ideea să le pun frumușel întregi în sos ca să se fiarbă acolo încetișor și să se umple de unele singure. Mă rog, le-am mai ajutat și eu un pic, să nu se supere pe mine.
Când fură gata le-am transformat într-un amuse bouche pentru Crocodiluța Șefă și cea Soacră după cum se vede. Am câștigat bile albe multiple. De fapt a venit o basculantă cu ele. Cam așa.
Pennele le fiersei până au fost aproape gata, după care le-am finalizat în sos. Și de servit, cum se vede, o porție generoasă, garnisită cu pătrunjel și busuioc proaspăt. Parmezan nu avuserăm dar au mers excelent și cu Kefalotiri ras.
Acum la TV cu noi. Zăpada mâine. Am zis!
Recent Comments