Sau mai pe scurt, un talmeș-balmeș absolut total. Sau cam așa ceva ar fi trebuit să iasă, noroc cu zeița Fortuna. Sau la șefu’ prea entuziast îi face Dumnezeu caramel. Sau cuib. Sau cam așa ceva.
Inițial am zis că voi face niște pere fierte cu un sos de ciocolată, citire de la Letopisețul lui Jamie Oliver dar, cum nu mă pot stăpâni de multe ori, am fost depășit de idei și de ingrediente. Letopisețul lui cere pere fierte gata, de la conservă, care simplifică enorm procesul, dar eu, cu sângele meu Carpato-Danubiano-Pontic nu pot concepe să cumpăr așa ceva, de-a gata din magazin, că e blasfemie! Iar o dată subsemnatul pornit pe panta aromelor și combinațiilor… mda. Asta s-a întâmplat.
După cum ziceam, iaca componentele. Pere, bineînțeles, Bosc de felul lor, un pic “mălăioase” ca textură, după vorba lui Papilă, Socrul meu săracul, dar aromate și dulci, merg bine cu semințele întregi de cardamom. Alte alea prezente la datorie: cacao, lapte cremă de 35%, vin Porto, ciocolata neagră Ecuador, zahăr crud de plantație și căpșuni plus afine, pentru garnisit la final.
Perele cojite și curățate, abia puse la fiert, cu Porto, o lingură de zahăr, semințele de cardamom sparte și apoi completat cu apă. Cojile rezultate sunt și ele puse la fiert, că-i păcat de ele, nu? Fiertura trebuie potrivită la gust un pic, la câteva minute după ce dă în fiert, nu trebuie să fie super dulce, că au perele destul zahăr de la natura lor. Aroma trebuie să fie bună, prevalentă. Ca să fiu sigur de rezultat am mai adăugat un pic de cardamom gata măcinat.
Cât fierb perele la foc mic acoperite, este timp berechet pentru un sos mai mult sau mai puțin caramel. E făcut cu apă și zahăr, apoi cremă de 35% și ciocolată. Deci un sos combinata alpină, nici tocmai caramel și nici tocmai ciocolată… Nu l-am îngroșat prea tare…
Și pentru că este timp berechet, am preparat și frișca de cacao. Am trișat așa, o idee: i-am pus un pic de cardamom și un pic de sirop de arțar în loc de zahăr.
Aici este oarecum creată legătura dintre două deserturi relativ diferite. Am făcut bineînțeles această frișcă singură, cu afine și căpșuni. Pe de altă parte am preparat pere cu înghețată și un sos oarecare. Această frișcă va înlocui înghețata. Doamne ajută!
După cum ziceam, cam așa arată asamblajul final cu sosul redus de la pere la bază și frișca de cacao garnisită cu afine, căpșuni și sosul caramel deasupra une jumătăți de pară. Nu putea lipsi Martie din post în persoana mentei.
Pare într-adevăr un talmeș-balmeș în care subsemnatul nu s-a putut controla să nu o ia cu pluta de salvare prin lanul de porumb ca un gondolier dezorientat prin canalele Veneției… până la proba contrarie. Rezultatul este însă surprinzător, nu foarte dulce, răcoritor, aerisit și aromat. Și în aceeași măsură decadent. Mda, cam așa!
Recent Comments