Ouă la micul dejun. Sau la orice oră din zi ori noapte! Și în făcute în orice fel! Faptul că mi-s mort după ouă nu ar trebui să mai fie un secret pentru niciunul dintre cunoscuții mei. Continuăm tradiția cu un breakfast, care, în afară de un dram de răbdare pentru a extrage maximum de gust și aromă din puținele sale ingrediente, nu necesită mare lucru. Este, de asemenea, relativ simplu de gătit, deci nu mai e nici o scuză să nu începem weekend-ul așa cum trebuie. Nu este prima oară când fac acest breakfast, drept pentru care am mai variat pe ici pe colo rețeta originală în adevărată tradiție Casa Radu, că altfel n-am stare.
Fază tare: am primit mai de mult o sticla de ulei de măsline marca Jamie Oliver. Conținutul a fost OK dar sticla în sine este perfectă pentru ținut și manevrat uleiul de măsline pe care-l cumpăram de obicei în cutii mari de tablă. Când am scos însă etichetele, sticla a devenit ca o mică gaură neagră în pozele de grup cu ingredientele. Mda, cine remarcă reflexiile din sticlă se întreabă ce-i cu acel recipient închis la culoare, restul se întreabă de ce e o gaură între unt și crema de gătit. In fine… Restul ingredientelor sunt ouă, ardei verde, două feluri de roșii – Heirloom și cireașă, usturoi și pătrunjel italienesc. Nimic extraordinar, după cum am zis deja, dar potențialul pentru ceva delicios este foarte serios. Chiar foarte serios!
Ouăle ies mai… umm…simandicoase dacă scoatem pielea roșiilor și a ardeiului, chestie simplu de făcut pe răzătoare. Grijă la degete! Sandra a remarcat, în mod corect zic eu, că e păcat de toată fibra și nutrienții din “cojile” respective. Are dreptate. Poate data viitoare, în loc să mă franțuzesc le voi face piure în blender sau le toc mai mari, ca la noi la țară și gata… voi vedea. Mă gândeam să folosesc oregano sau rozmarin la capitolul arome, dar, în excursia prin sertarele frigiderului m-am proptit în niște cimbru proaspăt. Mi-am făcut socoteala că avem deja usturoi grupa mare drept mare zing aromatic, drept pentru care “delicatețea” cimbrului va oferi un contrapunct o idee mai subtil. Nu m-am ostenit să-l pigulesc de pe tulpină, o să vedeți imediat de ce nu merită osteneala. Am aruncat roșiile, ardeiul și usturoiul, cu sucurile lor aferente rezultate din datul pe răzătoare la tigaia în care am încins unt și ulei de măsline.
Aici vine partea cu răbdarea pomenită de la bun început: amestecul de roșii trebuie scăzut la foc mediu bine-bine de tot, până devine de consistența unei paste. Nu spune nimeni că operația cu pricina nu poate fi făcută și la foc iute, dar umami-ul din roșii nu se dezvoltă la fel de bine ca la foc mediu sau mic. Nici licopenu’, zice Sandra. La foc mediu sau mic acest “gust” devine suficient de concentrat ca să nu mai fie nevoie de prea multă sare… așa poate un praf, împreună cu un pic de piper și pasta devine un deliciu. Tot la foc mediu-mic frunzulițele de cimbru se desprind la final singure de pe tulpini. Frunzele mai “încăpățânate” pot fi ușor „curățate” cu spatula înainte de a scoate tulpinile din tigaie.
Hai și cu ouăle că mi-e foame! Ouăle le-am amestecat ca de obicei cu un pic de cremă de gătit, sare și piper și le-am turnat în tigaie peste “sosul’ de roșii. Ouăle “scrambled” se fac încet și cu grijă, se amestecă un pic cu sosul, se lasă să se mai închege o lecuță, iar se mai amestecă, se mai curăță si marginea tigăii și se aduce către centru… și tot așa până rezultatul este un amestec dezlânat, moale și cremos. Deci nu facem nici omletă nici “popcorn” de ouă, OK? O spatulă de plastic sau, și mai bine de silicon plus, din nou, răbdare sunt esențiale.
Și așa le-am servit, cu o salată de spanac baby, ridichi și ardei plus pâine intermediară prăjită. O lecuță de glazură balsamică și pătrunjel proaspăt au slujit drept garniș. În final a ieșit un mic dejun trăznet pe care l-aș mânca dimineață de dimineață fără să mă plictisesc prea curând, ceva care-ți dă o căruță de energie și-ți înseninează diminețile, indiferent de vremea de afară. Cam așa.
Recent Comments