Am avut un mic moment de pauză când Sandra, soția mea, m-a rugat să fac acel Osso Buco pe care-l plănuisem pentru acest weekend fără sos de roșii, la dorința soacrei mele care nu mai este mare fan de sosuri de acest gen… Am stat și m-am gândit cam cum și cam de unde să o apuc și m-am decis să fac un sos asemănător la gust cumva deși roșiile sunt oarecum integrale la acest fel de mâncare… În fine… am făcut Osso… Bianco? Detalii în imagini.
Cam astea sunt ingredientele. Ciolan de vițel, ceapă, păstârnac, morcovi, ciuperci boletus uscate, usturoi, rozmarin, foi de dafin, unt, oțet de vin roșu și bere. Lipsesc din poză uleiul de măsline și borcănelul cu pastă concentrată de supă de vegetale. Roșiile sunt absente.
Am început cu dat un pic de culoare la ciolane. Le-am asezonat cu sare și piper după care le-am dat un pic prin făină. Folosesc tigaia de inox la acest proces. Am învățat pe propria piele că oasele sunt extrem de ascuțite și zgârie emailul din ceaun.
După ce am terminat cu cele șase bucăți de vițel, am folosit amestecul de usturoi/ ceapă să “curăț” bine bine tigaia de inox ca să încorporez tot gustul lăsat acolo de ciolane. Rezultatul l-am mutat în ceaun unde am continuat cu gătit restul. Rădăcinoasele le-am dat pe răzătoare iar rozmarinul l-am zdrobit un pic în mojar cu sare și ulei înainte să-l adaug în ceaun.
Ah, astea sunt ciupercile uscate pe care le-am re-hidratat cu apă fierbinte în acest borcan termorezistent. Rezultatul este ca o supă de ciuperci, nu-i lipsește decât sarea…
Aici am adăugat tot, inclusiv ciupercile cu lichidul lor, berea, și o jumate de linguriță de pastă de supă. Am lăsat focul la mic de tot și i-am pus capacul. A stat la bolborosit așa cam 3 ore.
Și cam așa a ieșit. Carnea s-a desprins de pe os iar măduva din interior este para făcută. A avut multă grăsime adunată deasupra pe care am scos-o într-un borcănel separat. Grăsimea asta este excelentă pentru făcut alte alea în special la cuptor.
Trebuie să mai lucrez la “presentation skills”, știu asta. Nu m-a ajutat prea tare nici carnea care a ieșit atât de moale încât stătea să se dezintegreze. Nu am avut nevoie de cuțite de loc. Servit cu piure de cartofi și salată verde.
Recent Comments