Vinerea trecută rămasem fără pâine, Vinerea asta rămasem numai în două ouă mari și late… A trebuit să inventez ceva din nou, ceva care să nu numai să compenseze lipsa ouălelor dar să utilizeze ce a mai rămas prin frigi și se perimează dacă mai zac mult prin te miri ce colțuri.
Apăi m-am adresat din nou părții cu idei crețe a minții mele și am împrumutat o idee de la pastele keto, care se fac cu mozarella topită. Eu am una afumată, pe care o voi folosi în două feluri, vom vedea imediat despre ce este vorba. No, dacă m-am hotărât ce am de făcut, poate trec și la treabă, nu?
Una dintre chestiile pe care doresc să le consum este un mănunchi de asparagus proaspăt și apoi două crenguțe de roșii cireașă care sunt mai “coapte” un pic și au început să se înmoaie. Prezente la datorie sunt ouăle rămase, pecorino romano, mozzarela afumată, kefir, busuioc și usturoi plus leuștean proaspăt din grădină, care mai este încă acolo, ca n-am ajuns să-l iau.
Asparagusul a venit separat de partea lui mai “lemnoasă” și tăiat în bucățele cât bagi o dată in gură. Lângă el în tigaie am așternut roșiuțele, am aruncat totul cu un pic de ulei de măsline plus un praf de sare și le-am dat la cuptorul reglat pe roasting la 425F. Le lăsăm să-și facă treaba, numai bine ne putem ocupa liniștiți de restul.
Nu știu ce-mi veni să fac un soi de pesto… mai mult un ulei de fapt… De fapt știu, am avut în gând de săptămâna trecută când am luat busuioc proaspăt special în acest scop. M-am luat însă cu alte alea și busuiocul rămase frumușel, în așteptare în frigider. Inițial am zis să-l fac la procesorul mic, dar mi-a fost cam lene să-l mai dau afară, drept pentru care am procedat ca la scoala veche, la mojar. Am amestecat busuioc și leuștean tocate un pic, cu usturoi dat pe microplane, sare și ulei de măsline. Le-am frecat bine-bine în mojar.
Amestecul de ouă pentru fritata a fost îmbunătățit cu mozarella afumată rasă, cam jumătate din cantitatea inițială. În loc de crema de 35% pe care o folosesc de obicei, am folosit de această dată kefir iar ca asezonare sare, pecorino și piper.
Numai bine avem și aparagusul cu roșiuțele gata de la cuptor! Bineînțeles înlăturăm crenguțele de la roșii.
Am turnat amestecul de ouă peste asparagus și am amestecat bine-bine, dar cu gentilețe. Am vrut să integrez în fritatta toată “lipitura” rezultată la coptul asparagusului. Peste am aranjat jumătatea cealaltă de mozarella feliată. Este un pic cam lichidă, într-adevăr, dar se va închega și va scade o dată pusă la cuptor.
Nu v-am zis că se va închega? Așa arată după cam 10 minute de roasting la 375F. Numai bine, mozzarella a făcut și ea un pic de crustă deasupra…
Așa am servit acest mic dejun, lângă pâine mănăstirească prăjită, cu unt, totul garnisit cu uleiul de busuioc, leuștean și usturoi, pecorino ras, piper proaspăt măcinat plus câteva fire de leuștean făcut chiffonade. Mamma Mia ce bun fuse, și cum se duse! La Letopiseț vine de se scrie și brekkie-ul acesta!
Recent Comments