Aici inspirația provine de la Taica Ottolenghi. Și parțial din perena întrebare: ce să facem cu roșiile (și ardeii) în sezon? Mă rog, se pot face o mie de chestii, de la tomate umplute cu diverse, carne, orez, brânză și te miri ce, până la sosuri sau bulioane pentru iarnă sau alte alea, răbdare și timp să ai.
Ce urmează însă virează un pic în afara căilor bătute în mod obișnuit de către Est Europeanu’ de rând, trecând un pic prin Levant și aventurându-se, mai adânc dar numai timid, către Asia și Subcontinentul Indian… încolo. Ce iese este ca un soi de chutney dar nu tocmai. Vedeți voi imediat ce-mi trăzni ca idee. Și veți vedea și ce merge bine și ce merge mai puțin bine.
Nu este nimic complicat în principiu, cel puțin din punct de vedere al ingredientelor. În ordinea numerelor de pe tricouri avem: gelatină, ardei, roșii, lămâie, de la care vom folosi și coaja și sucul, miere și turmeric.
Gelatina putea liniștit să lipsească, în special considerând cum am folosit acest “gem”. Ar merge foarte bine adăugată la sfârsit, într-un soi de “dulceață” sau “jeleu” mai degrabă. Mierea merge bine dar trebuie adăugată către sfârșit, altfel aroma ei se disipă din cauza căldurii. Ar merge foarte bine zahăr brun de plantație și ar merge bineînțeles fără nici un fel de dulce de nici un fel, dar nu ar mai fi gem, nu?
Nu este mult de povestit aici: roșiile vin date pe răzătoarea medie, ca să scăpăm de piele. Se pot pune și în blender care l-ar face piure cât ai zice pește, dar eu am vrut să păstrez semințele intacte. Așa am simțit eu pe moment… un val… rustic.
O dată cu roșiile punem și turmeric-ul plus coaja de lămâie, sare, un pic de piper Cayenne și zahărul, dacă nu folosim miere. Lăsăm tot amestecul la foc mic, descoperit. Avem un pic de așteptat că trebuie să scadă serios.
Numai bine, cât roșiile scad bine-bine, avem timp berechet să coacem ardeii, preferabil pe grătar, dar merg bine și la cuptor la roasting sau sub broiler, pentru cine e norocos să aibă. Nu numai ca au timp să se coacă dar au timp și să se scurgă, să se răcorească, să fie curățați și tocați nu tocmai mărunt.
Integram ardeii în roșii și mai lăsăm un pic la foc să se “împrietenească” unele cu altele. Tot în acest moment adăugăm mierea, dacă folosim miere, și sucul de lămâie.
Este de prisos să spun că tot acum este prilejul cel mai potrivit să ajustăm totul după gustul individual, că o merge mai dulce mai sărat, mai iute… fiecare după cum crede de cuviință.
Am pus rezultatul fierbinte într-un borcan cald, sterilizat în prealabil cu capac cu tot. Dacă procesul de sterilizare e făcut cum trebuie, conținutul va ține… habar n-am cât… pentru că la noi a rezistat aproape două zile!!!
Poate vă întrebați la ce s-ar folosi un asemenea gem de tomate cu ardei copți. Iaca una dintre întrebuințări, ouă ochiuri, cu brânză de capră și lipie făcută în casă din aluat cu chefir, garnisită cu ceapă verde, mărar și susan. Peste lipii am pus un strat generos din gem și apoi restul. Le-am inhalat.
Ar merge după părerea mea și în mod curios și după părerea Sandrei, un pic de chili sau ceva foculeț în acest gem, va veni, la un moment dat varianta 2.0. În rest ce să spun acest gem merge de minune cu brânză moale, mai funky, cu ouă (o să postez și altă masă cu ouă în cuib) sau și goale cu pe niste crostini, ca aperitiv. La Letopiseț cu acest gem, că merită!
Recent Comments