Și fiecare cu obsesiile lui! Sau cum se mai zice… idei puține, da’ fixe! Dutch Babies sunt una dintre obsesiile mele relativ recente. O să mai curgă multă apă pe Dâmbovița și pe Niagara până-mi trece. Și cam așa… ultima clătită gigantică, la micul dejun, astăzi. Mai proaspăt de atâta nu se poate! Pentru cine dorește să vadă mai exact cum se face, urmați link-urile din blog. O spun și o repet însă: crează dependență acești Dutch Babiez… să nu ziceți că nu v-am prevenit!
Ăsta crescu frumos în cuptor. Data trecută am fost un pic mai puțin atent când l-am făcut și rămase o țâră mai aplatizat. Vă explic ei imediat de ce.
Trei “greșeli” am făcut data trecută. Prima, nu am încins tigaia cum trebuie. M-am grăbit un pic că mă ronțăiau crocodilii pe la glezne de foame. Nu te pui cu crocodiluții! Tot din cauza grabei, pusei mai puțin unt în tigaie decât de obicei. Aceste două “greșeli” înseamnă mai puțină “fierbere” sau, să-i zicem… “efervescență”, când torni amestecul în tigaie. Untul are un pic de apă în el, care la temperatură face “abur”, creând la rândul lui un rezultat mai “aerisit”. Combinata alpină a acestor factori a făcut să am mai puțin abur rezultat în amestec, deci a crescut mai puțin. În plus, am și “agitat” un pic tigaia la momentul în care am pus-o la cuptor, și amestecul s-a concentrat în centru mai mult… cam așa… inginerie mare dom’le!
De data asta partea cu “guler” mai mare a mers la Sandra… i-a făcut cu ochiul partea aia mai crocantă. Nici o problemă că a crescut suficient și a fost super pufos și cremos peste tot. L-am umplut la maxim cu diverse berries și garnisit cu ceea ce cred că este ultima mentă din curte pe anul ăsta. Avuserăm brumă astă noapte, ne-am trezit cu acoperișurile albe. Ne-am înveselit însă când ne-am așezat la masă. Dutch Baby este un mic dejun care-ți pune zâmbetul pe buze invariabil! Cam așa…
Recent Comments