Da, supraetajată sau cam așa ceva, deși, la prima încercare, cea de față mai precis, faza cu supraetajatul nu a ieșit în evidență mai de loc. Va veni însă varianta 2.0, cu parafă direct de la împărăție. Mda, deși aspectul final, după cum veți vedea, nu are nevoie de prea multă cerneală în descriere, gustul a fost excelent iar ideea de supraetajare este clar de scris la Letopiseț.

Acest crespéu sau crespéou este un soi de “tort” din omlete sau fritatte aranjate în trei sau mai multe straturi divers colorate, funcție de ingredientele acestor straturi individuale. Cine altcineva putea să vină cu o așa idee decât Franțujii, mai precis cei din Provence? Ce să zic… e poate un pic complicat, nu din cale afară, în schimb posibilitățile de a te juca cu diverse combinații de arome și chestii diverse sunt de-a dreptul astronomice!

Iaca am adunat repede câteva ingrediente, ca să testez ideea. Avem prezente la datorie: șuncă de Praga, ceapă verde, roșii cireașă, nelipsitul în ultima vreme Vlahotiri, lapte half-half de 10%, cimbru, ceapă roșie, paprika Spaniolească, leuștean și bineînțeles ouă.

Primul strat va fi simplu, ouă, lapte și o tonă de cimbru proaspăt. Sare și piper bineînțeles.

Alt strat va avea ceapă verde și Paprika, plus restul, ouă și celelalte, ca de obicei.

Stratul de la “mijloc” nu va avea ou de loc în această versiune, ci numai șuncă de Praga tăiată fâșii, Vlahotiri ras, ceapă verde și leuștean.

Aici avem primele două straturi. Esențialmente primul strat este un soi de ouă scrambled sau “amestecate” lăsate un pic mai “crude” peste care am pus stratul doi cu șuncă și brânză.

Peste a venit stratul trei, tot “amestecat” și mai crud la care am adăugat ceapă roșie făcută “peștișori” și felii de roșii cireașă. Tigaia a intrat în cuptorul preîncălzit la 375F și reglat pe roasting cu convecție.

Poate vă întrebați de ce nu fac cu omleta sau fritatta pătrunsă complet… ideea este că ouă amestecate mai crude sau fritatte lăsate moi deasupra au o șansă să facă “priză” între ele, o dată supraetajate și puse în cuptor pentru finalizare. În plus, ouăle amestecate durează mai puțin de făcut și sunt relativ ușor de controlat.

Apâi cât face priză Dom’ Crespéu, de ce nu aș pregăti și niște sandvișuri rapide la cuptor, cu pâine de casă, citire de la Crocodiluța Șefă, brânză și ceapă? Păi nu?

Cam așa stă situația după în jur de 12 minute la cuptor, pe un raft mai aproape un pic de elementul de sus.

Hop și cu toate în farfurie, nici o surpriză majoră aici, în afară de combinata de gusturi care a fost extrem de apreciată. Da, nu prea ai habar că este supraetajată, dar asta se datorează în exclusivitate ezitărilor mele logistice. Data viitoare este posibil să o fac la caserole mici, individuale, în care straturile vor fi absolut evidente, cel puțin ca grosime.

Dar asta este mai mult o chestiune de servit, aspect mai hoț și alte alea care sunt mai de… umm … palmares … Pentru cine se grăbește merge și o treabă oleacă mai “difuză”, pentru că straturile în sine tot se simt și savoarea rețetei se păstrează fără probleme. Deja îmi merg rotițele pentru versiunea 2.0. Cam așa.