Apăi mi-a fost mare poftă de niște pârjoale de dovlecei, cum făceam pe vremuri în România dar dovleceii sunt o apariție mai rară prin magazinele Canadeze, apariție care nu a coincis de data aceasta cu poftele mele. Nu-i bai foarte mare la nevoie se pot face fără probleme și din zucchini.

Masa noastră principală în câteva zile ale săptămânii aproape trecută au fost fusilli combinați cu diverse vegetale, iar de la prepararea acestor paste am rezervat câțiva zucchini cu dedicație specială pentru făcut pârjoale. În definitiv dacă ai o poftă așa… să-i zicem primordială, e musai să ți-o și faci, nu? Hai că deja salivez…

Nici nu se pot mai simple ingrediente: zucchini de două culori, pesmet, ouă și verdeață, în acest caz pătrunjel. De la pastele pe care le pomenii mai sus mi-au rămas și două cozi serioase de broccoli. Apăi nu-i păcat să le aruncăm? E o căruță de fibre și alte alea în ele, sănătate maximă, vorba proverbului.

Prima, și cea mai importantă operație este să dam zucchini și broccoli pe răzătoarea mare, apoi bine cu sare și să-i lăsăm la scurs cel puțin 30 de minute. Problemă n-a fost pentru că am migălit la paste între timp.

Răzătura vine scursă și stoarsă bine, după care putem face amestecul de rigoare cu ouă, pesmet, un pic de ierburi de Provence și piper Malabar. Rezultatul trebuie să fie un amestec care să-și mențină bine forma. Eu am preferat să nu adaug făină de loc. Are pesmetul carbs destule.

Nu le-am dat prin făină nici înainte de a începe să le prăjesc. Am chef de gust de zucchini nu de făină. Le-am prăjit la foc mediu-iute. Data viitoare poate le fac la cuptor… de data asta însă cuptorul a fost ocupat.

În principiu, buchea cărții zice că e musai să ții la frigider amestecul înainte de a-l doza și prăji. Înțeleg perfect de ce. Ce nu înțelege buchea cărții este că mie mi-a fost chiar poftă și prin urmare nici răbdare să aștept n-am mai avut. C-așa-i în tenis.

Atâta am apucat înainte să le bată un vânt absolut cumplit. Le-am servit ca aperitiv cu un pic de chefir garnisit cu pătrunjel proaspăt tocat și piper.

Ar trebui să fac mai des…. Poate atunci aș avea răbdare să și țin amestecul la frigider. Nu mai vorbim de răbdare să se răcorească un pic înainte de a înfuleca vreo două abia scoase din tigaie. A meritat să ma frig însă. Cam așa!