Weekendul acesta, dacă tot veni și Le Copilski să ne viziteze, merserăm împreună la cumpărăturile săptămânale pentru d’ale gurii. Și dacă tot ne-am învârtit cu și fără țel prin Coppas, ni se lipiră de mână materiale pentru făcut niscaiva burgeri.
E o bucățică de timp de când n-am mai făcut și chiar ne era pofta la toți. Avem și bere, avem și timp, avem și voie bună… e păcat să irosim ocazia. Zis și făcut.
Mda. Lucrurile nu au decurs chiar onctuos de bine chiar din magazin, unde chifle pentru burgeri – pauză; bănuiesc că mai tot Canadianu’ din King și Oak Ridges profită de vremea bună de afară, și de aceea e raftul gol chiar acolo… mă rog, tot răul spre bine, am dibăcit niște chifluțe pătrate cu cheddar în ele ca substituție.
Al doilea rateu a fost la capitolul brânză. Intenționam să folosesc ceva Stilton care era stingher într-un colț de sertar al frigiderului, dar când m-am uitat mai bine la el, era deja ieșit la pensie… meh. Ar fi fost bună o brânză de acest gen, cel puțin asta aveam eu în cap dar… așa-i în tenis. M-am adaptat și voi folosi Manchego, deși se topește mult mai greu și va trebui modificată metoda de preparare în mod corespunzător. În rest toate bune, voi folosi pară ca element proaspăt și crocant, ceapă rosie preparată în două feluri și cimbru. Lângă ei voi servi cartofi Fingerling .
Pateurile de burger sunt dintr-o combinată alpină de vițel, vită și porc, în care am pus praf de semințe de coriandru, oregano de munte, Sumac, sare, usturoi dat pe microplane, paprika afumată și o mână de pesmet. Eu amestec bine în general carnea de burger dar nu o “frământ” și nici nu o presez prea tare când fac chiftelele. De aceea pun și un pic de pesmet, le vreau mai “aerisite” mai ales pentru că tocătura din comerțul Canadez este nu slabă, ci scheletică de-a dreptul, aș putea spune.
Începem cu începutul, facem cartofii în sfert pe lungime, îi aruncăm cu oregano, sare, piper și un pic de ulei de măsline, ca să-i putem pune la cuptor repede. Este chestia care durează cel mai mult. Mă chinui să-i aranjez cât de cât într-un singur strat și cu coaja jos, în tigaie. De obicei îi prepar în două trepte, mai întâi la 325F până sunt aproape făcuți, apoi la 380-400F roasting pentru câteva minute, să prindă culoare.
Copilului nu-i plac chestiile murate în general și castraveciorii în particular, deci trebuie păcălită cu un quick pickle, o “murare” în “scurt” ca să zic așa. O parte din ceapă am tăiat-o mai cum se vede și peste ea am pus sare, oțet de orez (ar fi mers și de mere și de oricare, de altfel) și un pic de miere, amestecate toate frumușel și gustat, până “marinada” are exact gustul care-mi trebuie. Numai bine, până e totul gata, această ceapă se transformă într-o murătură absolut delicioasă. Cam 20 de minute trebuie… Restul cepei l-am dat pe mandolină în felii și l-am dat la tavă, cu ulei și sare în cuptor. Avem timp berechet să ne ocupăm de burgerii propriu ziși.
În mod normal o brânză mai moale și care se topește mai ușor, ca un Gruyere sau Stilton, se pune peste chifteaua de burger când este aproape gata. De fapt se poate pune și la asamblarea finală, căldura reziduală din chiftea e suficientă să o topească, măcar partial.
De data asta însă am Manchego care mai degrabă se înmoaie decât se topește, drept pentru care l-am pus peste chiftele imediat după ce le-am întors. Ca să ajut procesul de “înmuiere” am pus parțial și un capac peste. L-am convins un pic.
Și suntem gata. Conform obiceiului, am prăjit chiflele tăiate în jumătate la tigaie și le-am frecat cu usturoi. La bază am pus un strat de muștar, apoi felii subțiri de pară, peste care am pus chifteaua de burger cu Manchego. L-am garnisit cu ceapă coaptă, ceapa cea murată, cimbru și piper proaspăt măcinat. Sandra a tocat și ea varză roșie pentru o salată crudă lângă burger și cartofi. Și avurăm și o bere. Și furăm veseli, nevoie mare! Cam așa.
Recent Comments