Asta pățești când vezi prea multe emisiuni culinare, începi să le încurci, să le combini și Dumnezeu știe ce talmeș-balmeș cu varză jumate murată, jumate calită iese în mintea ta. Un avantaj totuși, este că poți avea o sursă de inspirație din care poți extrage idei complet diferite de ce prepari în mod normal și asambla o combinație nouă de arome. Când spun nouă nu mă refer la o premieră mondială absolută, patentabilă ca a lu’ Dom’ Colonel KFC sau demnă de cine știe ce stele diverse, e demult clar că nu mai este nimic nou sub soare.
Una peste alta, ne-a fost poftă de niște aripioare “mai altfel” cu un sos și el la rândul lui “mai altfel”. Mai “pubby”? Din Letopisețul lui Spencer Watts am luat ideea cu pesmetul iar de la Nigella Lawson am prins la un moment dat la un Masterchef Australia un sos pe care nu mi-l mai amintesc exact cum era, dar îmi amintesc de faptul că l-a făcut cu tequilla în abundență. Între aceste două idei este suficient loc pentru improvizațiile mele uzuale, iar ce o ieși… Doamne ajută!
După un pic de chibzuință, am adunat următoarele componente: aripioare de pui marinate, miere, pesmet (îmi pare rău că nu am avut de tip Panko), cartofi fingerling, usturoi, harissa, iaurt, paprika Spaniolească afumata și cimbru proaspăt. Vine și rândul tequillei, mintenaș.
Aripioarele au fost marinate peste noapte într-un amestec de iaurt, usturoi, paprika afumată, sare, piper Cayenne, miere, Harissa și un pic de tequilla.
Aripioarele le-am scos din frigider și le-am lăsat să ajungă la temperatura camerei. Apoi le-am scuturat un pic să nu aibă exces de marinadă pe ele și le-am pus pe toate într-o altă pungă sigilată, pe care am umplut-o cam o treime cu pesmet în prealabil. Am sigilat punga din nou și am agitat-o bine bine până când aripioarele au fost acoperite individual cu pesmet.
Toate bune și frumoase, le aliniem frumos într-o tavă și le punem la cuptor. Începem cu el rece reglat la 275-300F pe setarea de baking cu convecție. Baking este o setare in care căldură este indirectă, dată de al treilea element, cel din jurul ventilatoarelor. Aripioarele vor sta așa la cuptorescu pănă sunt aproape gata.
Avem timp berechet pentru două chestii. Prima este să preparăm acel sos. Am folosit ca bază marinada, la care am mai adaugat miere, piper Cayenne și Tequilla până mi-au fâlfâit urechile.
A doua chestie de care ne putem ocupa sunt cartofii, care vin tăiați pe sfert, aruncați cu ulei, sare, piper și un pic de praf de usturoi și puși la cuptor, împreună cu aripioarele numai bine când e deja fierbinte. Tigaia de fontă e sfântă in acest caz.
Mai amestecam din când în când în ei și la final, când sunt gata, îi aruncăm un pic cu cimbru proaspăt și cu usturoi dat pe microplane. Căldura reziduala din tigaie va lua un pic din asprimea usturoiului. V-am zis că e sfântă această tigaie, nu?
În același timp cu cartofii se fac și aripioarele. Când sunt aproape pătrunse complet, ridicăm temperatura cuptorului la 425F și schimbăm setarea pe roasting. În felul acesta bronzăm bine și aripioarele și cartofii. Aripioarele merg un pic mai pârlite și mai crocante la suprafață, după cum se vede.
Și iată-ne cu ele în farfurie, lângă o salata mixtă făcută de Sandra. Sosul l-am pus la păhărel, ca pe Tequilla. Ce să zic… toate urechile prezente la masă au fâlfâit și ele aproape la unison. Sosul a fost trăznet și nici cu restul nu ne-a fost rușine chiar de loc. S-au cam topit toate.
Ce pot spune cu multă siguranță este că Tequilla și Harissa merg de minune cu miere într-un sos care poate fi ușor adaptat după gustul fiecăruia. La Letopiseț cu el! Cam așa.
Recent Comments