Este 4 Martie, baba mea. Peste tot unde văd lumea afișează poze cu ghiocei și alte floricele și albinuțe, numai că ce văd eu afară pe fereastră e o idee diferit. La noi prin Nord America fu viscol serios în timpul nopții, cu 30 cm de zăpadă, nu de altceva dar ca să ne mai răcorim un pic după vremea relativ caldă pe care am avut-o în această iarnă. Bine, când spun cald, nu vă imaginați palmieri și Bahamas ci mai degrabă o temperatură medie în jur de 0 grade în loc de -10. Este greu de crezut că am avut de fapt cea mai caldă iarnă pe care mi-o amintesc, mai ales când am de contemplat lopătatul acestei zăpezi.
Ar fi bun un mic dejun cald atât la burtică cât și la suflet. Dacă mai dă și energie pentru ceea ce urmează, asta e un mare bonus. Propun în consecință niște cartofi țărănești cu ouă prajite. Ce urmează va fi una scurtă și la obiect, că am treabă astăzi de nu-mi văd capul.
În cazul în care nu m-ați crezut, cam așa se prezintă situația la intrarea casei unde vântul in general spulberă zăpada și nu se așează prea tare, slavă cerului. Ce urmează să curăț se vede însă în fundal. Feeric nu? Mda… feeria de care îmi voi aminti în scurt timp că rimează cu multe dar in acest caz cel mai bine cu hernia.
Se găsesc pe la noi uneori la pungulițe alte ori vărsați cartofi așa numiți creamer. Sunt un soi de cartofi mititei, ca cei noi din România, care nu necesită decât un frecuș bun cu peria sau cu sare, fiecare după cum binevoiește, inainte de a fi aruncați în tavă sau în tigaie.
Aici acești cartofiori au venit tăiați pe jumătate cei mai mititei, pe sfert cei mai “marișori”, cam cum se vede, combinați cu ceapă roșie și ea tăiată mai “rustic”, apoi aruncați cu sare, piper, un pic de boia afumată, oregano uscat și un pic de ulei de măsline, cât să-i acopere. De cele mai multe ori îi gătesc în tigaia de fontă, ori la înăbușiți molcom la capac sus pe mașina de gătit, ori la cuptor, în funcție de cheful de moment. Ies diferit, bineînțeles dar întotdeauna delicioși.
O dată cartofii preparați ce a fost mai greu a trecut. Cât se răcoresc o idee este timp pentru prăjit ouțe, ciabatta și pentru tocat un pic de ceapă verde care va folosi drept garniș proaspăt. Eu mi-am mai adăugat un pic de chili Mexican peste ouă, așa… pentru un pic de zing adițional!
Este incredibil cât de mult înseninează situația un asemenea mic dejun, chiar și în cele mai întunecate dimineți. Iar astăzi, a ieșit chiar și soarele, curios să fie martor și să ne încălzească sufletele! Nu-mi mai trebuie decât o gura două de cafea fierbinte ca să am toată energia necesară pentru lopătat. Seninătate și Zen!
Recent Comments