Apăi mi-a fost poftă de vinete. Le Copilski nu este chiar mort după ele… îi plac sub formă de Baba Ghanoush în principal și cam atât. Profit de ocazie că își completează un semestru de vară și e absentă ca să mă afirm în mod semnificativ. Am în cap o rețetă gen Ottolenghi dar ce va ieși vom vedea.
În primul rând îmi lipsesc Molasele de Rodii și coriandrul, dar nu mă descurajez eu așa cu una cu două. Vorba Românului, ne descurcăm! Mda. No hai să vedem cum o îmbrobodimo-potrivim.
La scărpinat în creștetul capului și la pozat cu ingredientele. Avem prezente la datorie vinete, roșii cireașă la cutie, năut, usturoi, ceapă verde și Sumac.
Știu că mierea și Temari nu sunt nici pe departe un substitut 100% pentru molasele de rodie, dar aromele lor vor merge bine în combinația cu vinetele. “Tailandizăm” un pic afacerea, așa comandă mintea mea creață și eu am învățat de multă vreme ca nu are sens să mă opun.
Vom începe cu sosul de roșii. Este elementul care are nevoie de cel mai mult timp și răbdare ca să se dezvolte în gust și aromă. Adăugăm bineînțeles un pic de sare, Sumac, miere, usturoiul dat pe microplane și pasta Tamari. În ultimul moment m-am gândit că un pic de paprika Spaniolească afumată nu are cum să strice. Dimpotrivă.
Ca orice sos de roșii care se respectă, îl lăsăm liniștit la foc mic să-și vadă de treabă până mai preparăm alte alea.
Spre exemplu, vinetele vin tăiate în două feluri, că-mi place să mă joc un pic și cu formele, aruncate cu un pic de ulei de măsline, sare și piper și coapte la 375F în cuptorul reglat pe roasting cu convecție. Le vrem rumenite frumos, dar să rămână totuși “cărnoase”.
La momentul în care vinetele sunt numai bune de “asamblat” sosul ar trebui și el să fie scăzut la jumate. Îl ajustăm la gust cu un pic de sare și miere după cum ne dă mai bine la papile. Balansul acestui fel de mâncare este dulce-acrișor-sărat, dar bineînțeles ajustarea vine făcută de fiecare cum îi place.
În sos adăugăm vinetele, năutul și ceapă verde tocată. Năutul la borcan este în general mai bun decât cel la cutie. De cele mai multe ori lichidul în care este conservat este absolut delicios și poate fi încorporat în mâncare. Bineînțeles în acest caz gustul va trebui re-ajustat înainte de a pune tigaia la cuptor. Acum este momentul.
Nici nu am oprit cuptorul până am integrat toate ingredientele în sos, a rămas în continuare reglat pe roasting la 375F. În principiu nu trebuie mai mult de 12-15 minute pentru ca ingredientele să facă priză și rezultatul să arate aproximativ ca în imagine.
Cam așa am servit mâncarea, cu un pic de iaurt, pâine mănăstirească prăjită și dată cu usturoi plus un garniș de ceapă verde proaspăt tocată.
Da, știu. Iar le-am pus cu furca dar așa le-am și mâncat, de nu s-au văzut. Combinația de tamarin cu miere a mers de minune iar vinetele au fost vehiculul perfect pentru ea. Am primit iar parafă de la împărăție. Not bad, vorba Francezului Goethe.
Recent Comments