Astăzi este Mother’s Day in Canada și Aiurea, un prilej minunat pentru un brunch mai festiv o leacă. Un Dutch Baby merge de minune, mai ales că a trecut un pic de când am făcut ultima dată. Și dacă tot este primăvară și superb afară de ce nu am aduce o rază de soare și în casă?
Am început cam acum o lună un nou “regim” să-i zicem: 4-5 zile ale săptămânii sunt vegetariene. În rest am dat-o pe carne slabă, pui, curcan, pește și mai puțin carne roșie. Nu avem nimic bătut în cuie, încercăm să ne obișnuim cu mai puțină carne, grăsimi animale, zahăr… Deocamdată ne merge bine, Doamne ajută, de aceea am încercat o versiune nouă de Dutch Baby, cu lapte de migdale în loc de lapte “normal”, vedem ce iese mintenaș.
Ingredientele și modul de preparare al acestei clătite “uriașe” nu mai sunt nici un secret, am scris deja despre ele, nu o dată. Le enumăr pe scurt aici, să nu-mi aud vorbe. Pentru clătită avem nevoie de: 3 ouă, jumătate de cup (aproximativ 120ml) de lapte, tot atâta și făină, o lingură (15ml) de zahăr (sau după gust) și un vârf de sare pentru savoare, plus orice aromă fiecare după cum binevoiește. Merg foarte bine vanilia, cardamomul, rozmarinul, cimbrul, menta, romul… Eu folosesc cu predilecție cardamom, dar nu forțez pe nimeni.
Amestecul vine bătut cu telul, mixerul sau blenderul, fiecare cu ce are. Preîncălzim bine bine o tigaie de fontă, sau alt material cu inerție termică mare, goală în cuptor la 400F (205C) și o ungem apoi cu două linguri de unt care va fierbe instantaneu. Cât fierbe untul turnăm amestecul clătitei și punem tigaia înapoi în cuptor.
Īn cazul de față am înlocuit laptele “obișnuit” cu cel de migdale, de încercare. Aroma de migdale a acestui “lapte” se potrivește perfect dar am avut îndoieli la cum va crește în tigaie. După cum se vede îndoielile mi-au fost spulberate, clătita a crescut la cer!
Durează cam 8-10 minute la cuptor toată afacerea. În general clătita începe să miroasă bine din cuptor chiar, când arată cam cum se vede o scoatem afară și o lăsăm la odihnă timp de vreo 2-3 minute, timp în care ea se mai dezumflă.
Cam așa o servim, împărțită frățește și “umplută” cu ce fructe de pădure avem la îndemână, peste care turnăm o lingură-două de sirop de arțar. Garnisim cu mentă sălbatică din curte (sau de care avem) și ne așezăm frumușel la masă.
Letopisețul Casei Radu plasează acest mic dejun-brunch foarte sus în topul micilor dejunuri. Este imposibil să nu începi ziua cu zâmbetul pe buze, cu energie, cu veselie și cu sufletul luminat de soare. Cam așa! Singurul dezavantaj este va crea dependență pentru cine încearcă, să nu ziceți că nu v-am prevenit!
Recent Comments