Sau totul este bine când se termină cu bine. Sau efectul sfeclei roșii asupra curry-ului verde Tailandez. Toate au fost bune și frumoase în etapa de planificare a acestui curry : ingrediente, pastă, arome, pulpițe de pui și mai toate restul… Din nefericire nu mă pot stăpâni de loc de când m-a infectat chestia asta cu gătitul și am adăugat niscai rădăcinoase, nu neapărat tradiționale Thai, printre care și sfeclă roșie. Este de prisos să accentuez futilitatea încercării de a face Green Thai Curry cu sfeclă roșie, statistic este mai posibil să deviezi un proiectil de obuzier cu o bucată de placaj. N-a rezultat o “varză totală”, din fericire… în definitiv cum să capeți o claritate completă dacă nu începi cu o amețeală totală, nu? Finalmente a ieșit un “ghiveci total” cum zice Românul, mai precis un Thaiveci. Fiujăn vere, fiujăn!
Ca să fiu sincer acest ghiveci total a plecat și din dorința de a valorifica din pungile de vegetale din congelator. M-am înfipt în ele ca să fac un mic stoc la mijlocul lui Martie, când dădu pandemia peste noi și lumea făcu jaf absolut prin magazinele alimentare. Situația s-a normalizat de o bucată de vreme, drept pentru care acest stoc trebuie “rotit” un pic și consumat. Mai facem loc un pic în congelator că ne dă afară din casă. Hai însă să n-o mai lungesc inutil cu poveștile și să revin la Thaiveciu’ în chestiune. Ingredientele sunt cam așa: pulpe de pui fără os și fără piele, o pungă de broccoli morcovi și alte alea, sfeclă galbenă și roșie, lime, usturoi, foi de dafin, lapte de cocos, ceapă albă și pastă de curry Thai verde. Pontul cu această marcă de pastă mi-a fost dat de către Mihaela. Mulțumesc frumos, este excelentă are în ea absolut tot ce-i trebuie!
Am început Thaiveciul nu în tradiție Românească ci în cea Franțuzească, în care anumite ingrediente nu se fierb ci se “frig” în cuptor. Facem deci un soi de Ratathai de fapt, sau o combinată Alpină Totală.
Pe scurt, sfecla roșie am făcut-o cubulețe iar cea pe galbenă feliuțe, le-am aruncat cu ulei de măsline, sare și piper apoi le-am pus în două tăvi separate în cuptor reglat pe roasting la 380F. Au stat până s-au rumenit frumos, vedem noi mai târziu, când le vine rândul.
OK… dacă tot ne franțuzim, apoi hai să ne franțuzim până la capăt! O ocazie mai potrivită pentru a folosi grăsime de rață nici că se poate! O lingură – jumătate este tot ce trebuie și un punct perfect de plecare.
Un punct foarte important în Thai curries este să folosim o proporție din partea solidă a laptelui de cocos la prăjitul mirodeniilor. Ca regulă generală, în mai toate mâncărurile aromate de acest tip, inclusiv cele din Subcontinentul Indian, mirodeniile folosite sunt “trezite” primele în tigaie prin prăjire în ulei, ghee (unt clarificat) sau cocos. Grăsimea preia o parte din arome, devenind un vehicul perfect de transfer în toate ingredientele care urmează la gătit.
Ceapa este prima la înaintare în tigaia încinsă cu cremă de cocos și grăsime de rață. O vom înmuia bine-bine de tot la foc mediu-iute.
Pasta asta de curry este fantastică. Umple casa de aromă Thai ca nimic altceva. Începe lumea să se intereseze ce-i pe foc în pregătire. Crocodiluțele încep să dea târcoale… Este prima oară când folosesc această marcă de pastă și sunt extrem de mulțumit de calitatea ei!
Am trecut pulpele prin cuțit și le-am făcut în fâșii mai neregulate un pic. Amestecul din tigaie este atât de aromat încât marinatul cărnii nu este musai o necesitate, în special în cazul pulpelor. De altfel, cel puțin din observațiile mele mâncarea Thai are mai mult foc în sos decât în ingredientele propriu zise. Aș zice că e mai important să avem carnea la temperatura camerei și să o dăm cu un pic de sare în prealabil, dar sunt departe de a fi o autoritate în domeniu… Dacă tot suntem la capitolul arome, hai și cu usturoiul în tigaie.
Când pulpele sunt aproape făcute, aruncăm în tigaie legumele din pungă. Nu m-am ostenit să le dezgheț; dacă stau bine să mă gândesc este chiar mai bine să le ia fierbințeala când sunt înghețate, vor rămâne întregi până la sfârșit, așa cum trebuie de fapt.
Mda. Dacă m-aș fi oprit aici, aș fi avut ceva care ar fi fost mult mai aproape de un Curry Thai Verde cu Pui. Mă puteam da a lu’ Tradiționalu’ și poate m-ar fi și crezut lumea.
Cam așa arată un curry verde înainte de a deveni cât se poate de roșu. Uitați-vă bine! Poof!!! Gata!!!
Trei ture-n tigaie cu spatula de silicon și transformarea în Thaiveci este ca prin farmec completă. Mda, nici cilantro nu am avut la îndemână pentru garnisit și am folosit pătrunjel autohton. Unde-i fiujăn, nu-i tocmeală!
Așa fu servit Thaiveciul, pe un pat de orez brun făcut la abur, garnisit cu ceapă verde proaspăt tocată. Ori ne-a fost poftă ori nu știu exact ce s-a întâmplat că ne-a mers direct la suflet. Am primit ordin expres de la Amiralitate care exprimă în mod absolutamente categoric cât este de critic să documentez în detaliu această “rețetă”. Că alfel se freacă puntea cu mine. Mda, Thaiveci. Dădui lovitura!
Recent Comments