Și la figurat, dar mai ales la propriu! Trecurăm așadar și prin urmare în noul an plini de chefuială și voioșie, vorba poetului:
Cu veselie mare şi alcool,
Cârnați, jumări şi afumătură-n blide,
Cu cel mai delicios colesterol,
Nu mai vorbesc trigliceride.
Acum că trecură toate, inclusiv Boboteaza, care fu cam toridă în paranteză fie spus, ar fi timpul pentru un pic de penitență culinară, bazată pe ronțăit de verzituri şi crudități şi alte alea, toate pline de nutrienți şi vitamine. Sunt conștient însă că, deși în principiu am dreptate, în perioada asta nimeni nu are un chef veritabil pentru chestii sănătoase dar posibil insipide când ulcica cu carne şi cârnați în untură este atât de la îndemână. Tot ce încerc în cele ce urmează este o tentativă timidă de a demonstra o salată, tare pe placul meu, care se poate face la viteză, cu mult loc pentru substituții și experimente pentru cine are înclinație și energie.
Dom Inginer spune că la baza unei salate se află un principiu foarte simplu al cărui aplicare rezultă într-o gamă foarte largă de combinații posibile: o combinație de vegetale care ne face cu ochiul (sau pe care o avem la îndemână), ceva proteine, de preferință o carne slabă oarecare, la care adăugăm vinegreta care se potrivește cel mai bine. Ideal ar fi și un pic de “zing”, care poate fi orice, de la încorporarea unui ingredient mai “neobișnuit”, până la un tratament să-i zicem “special” al unuia dintre componente.
În cazul de față am spanac tânăr, roșii cocktail și Heirloom plus ceapă roșie, la care voi adăuga ton în ulei de măsline, iar ca vinegretă voi folosi o combinație de oțet balsamic, ulei extra virgin de măsline, sare, piper și un pic din uleiul tonului. Semințele de susan merg bine ca garniș la final.
“Chichirezingul” acestei salate este ceapa roșie, tăiată după cum se vede, murată în oțet balsamic și sare pentru cam 15 minute, timp în care iuțeala ei se înmoaie și se îndulcește considerabil.
Șmecheria aceasta cu ceapa este o scurtătură bună de avut în mânecă, pentru că se potrivește la multe alea. Murată în oțet de mere pe un burger, spre exemplu. Adaugi un pic de miere și înlocuiești balsamicul cu oțet de vin alb sau suc de lămâie pentru un garniș la pui sau pește. Un dram de zahăr brun plus sos de soia sau Tamari (soia făra gluten) și un strop de limetă de care o fi, complimentează perfect mâncăruri asiatice. Și tot așa. Răbdare să ai! Si un pic de Iluminare!
Următorul pas sunt roșiile, care trebuie să stea și ele cu un pic de sare minimum 10 minute ca să-și lase o parte din sucul lor acela minunat. Secretul aici este ca roșiile să fie la temperatura camerei. Noi nu le ținem nici la frigider vara, nici la pivniță iarna, e păcat de ele să fie ținute la rece, își pierd tot gustul.
Asamblatul salatei începe cu stratul de spanac tânăr aruncat cu sare, piper și un pic de ulei de măsline. O dată acest strat venim și cu restul.
Peste spanac am aranjat frumușel roșiile, apoi tonul după care am garnisit salata cu ceapă roșie, murată și crudă, mărar tocat, inclusiv partea mai fragedă a tulpinii și susan. Peste am mai stropit un pic din uleiul de măsline din conserva de ton.
Ce rezultă este ceva plin de culoare și aromă, ceva care îți aduce soarele în casă și în suflet chiar și în cele mai întunecate zile de Ianuarie. La un nivel ceva mai prozaic, este o salată, pe care hipopotamul din mine o consumă cu mare, mare plăcere în doi timpi și trei mișcări și aproape fără să respire.
Variațiile posibile aici sunt nenumărate. Arugula sau salată verde de orice fel, sau mix cu kale īn loc de spanac. Piept de pui sau curcan în loc de ton. Sau somon? Ceapă Spanioleasca sau eșalotă? Busuioc? Mentă? Chili proaspăt? Fasole? Verde? Ciuperci fripte? Vinete coapte? Manchego? Feta? La Letopiseț?
Recent Comments