Admit că nu am făcut un asemenea toastie, sandviș prăjit pe limba lui Urmuz, niciodată, drept pentru care am rămas foarte surprins când Kopilski zice: “gătești atâtea lucruri complicate… când ne faci și nouă un cheese toastie?” Are mare dreptate Copilu’, la atâtea firoscoșenii și invenții și adaptări, să nu faci nici un sandviș simplu cu brânză, la tigaie, niciodată? Zău, na! Am tot făcut sandvișuri la cuptor, cu diverse și cu te miri ce, dar asta îmi lipsește din “palmares” complet, situație care trebuie cât mai prompt corectată!
Bine, să nu vă imaginați acum că va fi chiar ceva “simplu”, că asta ar însemna să mă astâmpăr, ceea ce este cu totul improbabil. În plus, citire din Letopisețul după Jamie, un asemenea toastie trebuie și încoronat. Nu glumesc. Nebunie!
Intâmplarea face să am în frigider Pecorino Romano și Old Amsterdam, care vor funcționa de minune ca accente pe lângă combinația triplă de cheddar. Tot ca un accent, dar mai “cald” de data asta, folosesc Cayenne, un piper foarte iute dar și foarte aromat, nu trebuie decât o “geană” ca să dai o tentă așa… mai… tropicală unui sandviș. Copilul e mort după chili și chestii iuți, va primi o doză sporită, revăzută și adăugită iar noi găinile vom fi mai precauți cu Crocodiluța Șefă primind numai așa… un praf. Bineînțeles trebuie pâine, fiecare după preferința lui, în principiu însă vrem una un pic mai “pufoasă” care poate absorbi toată grăsimea care va curge din brânză, tăiată nu subțirel cum e la modă ci mai grosuț oleacă astfel încât felia să poată face o crustă crocantă la suprafață dar să rămână moale în interior.
Feliile de pâine vin unse cu un pic de unt pe ambele părți și umplute bine bine cu amestecul de brânză astfel încât toată suprafața este acoperită. Punem cealaltă felie peste și presăm.
Știți vorba ceia cu cei patru Evangheliști erau trei, Luca și Matei? Aici e invers. Marele Secret al acestor toasties sunt două: focul mediu-mic, ceva greu, plat cu care să le presezi și cel puțin o brânză care se topește frumos la căldură. Foc mediu-mic trebuie ca să topim brânza din interior în același timp în care pâinea se prăjește. Dacă focul e prea iute, brânza înăuntru nu se va topi și nu va face priză cu restul. Ceva greu care să le apese pe suprafața de gătit ajută la transmiterea căldurii în interior și face urme frumoase pe sandviș. O brânză care se topește, ca cheddar-ul va curge un pic pe de lături iar exteriorul va deveni crocant și delicios. În plus ajută ca feliile sa “fuzioneze” una cu cealaltă. “Grătarul” nonstick, nou, de la Moș Crăciun este absolut perfect pentru făcut acest gen de toastie.
Cam așa arată sandvișurile după ce au fost fripte pe ambele părți. Crocante la perfecție!
Aici punem “coroana”. Presăram un strat subțire circular de cheddar în tigaia non stick la foc mediu-mic și așezăm felia peste el în centru. La un moment dat grăsimea din brânză se separă și începe să fiarbă molcom. Când brânza începe să se “bronzeze”, o adunăm cu spatula mai aproape de sandviș după care, cu aceeași spatulă ridicăm încet încet și foarte încet sandvișul din tigaie, frumușel și cât mai paralel. Brânza de dedesubt este lipită bine iar cea de lângă sandviș se va întinde înainte de a se desprinde de fundul tigăii. O dată în aer începe să se răcească și să se întărească. In cam 30-40 de secunde brânza va fi suficient de întărită ca să stea în țuț în sus ca o “coroană” când întoarcem sandviș-ul.
V-am spus că este un sandviș încoronat, nu? Iaca. Poate vă întrebați cum se mănâncă? Mai întâi trebuie să avem puțintică răbdare să se răcorească, pentru că, luat de pe foc, brânza este ca lava de un milion de grade înăuntru. După ce s-a răcorit un pic, numai bine “coroana” s-a făcut crocantă și delicioasă, poate fi “ruptă”, “spartă” și consumată împreună cu sandvișul care și el, o dată tăiat în jumătate pe diagonală, devine mai ușor de manevrat. Este de prisos să comentez cam cât de repede le-a bătut vântul. Crocodiluța Șefă a apreciat inclusiv utilizarea judicioasă a piperului Cayenne. Dom’ Toastie intră în rotația micului dejun! Și la Letopiseț!
Recent Comments