Parcă aud deja din tribune două curente diferite și oarecum concurente. Primul, sună gen : ewwww… fără gluten… nisip curat… la ei să fie, eu nu pun gura pe așa ceva! Al doilea: ce-i aia “braunie” vere, că vă americanizarăți tăți? Am răspuns pentru amândouă dacă aveți puțintică răbdare.
Chestiunea glutenului este nouă la Casa Radu și provine de la Kopilski care, din nefericire a dezvoltat o sensibilitate și îl evită. Vrea, nu vrea, Dom’ Inginer trebuie să se adapteze cu rețete în consecință, în special pentru ocazii mai festive. Se pot face chestii absolut delicioase, Crocodiluța Șefă a dat deja startul cu tot soiul de cookies și guguloaie diverse. În plus, dacă nu aveți încredere în Dom’ Inginer, rețeta merge foarte bine și cu făină obișnuită.
Brownies s-ar traduce în limba plaiurilor noastre mioritice in “negrese”. Aceste negrese au fost prima mea încercare de a coace ceva prin liceu, împreună cu un prieten, Anatol pe numele lui și unchiul său Gigi. La prima șarjă, am pus prea puțin praf de copt, că ne-a fost frică, și nici cu mixarea amestecului nu ne-am omorât prea tare, pentru că Gigi, cel care a venit cu rețeta de la clubul lui de șah, a avut distincta impresie că e un amestec simplu care nu cere multă bătaie de cap iar cu telul încă și mai puțină. Rezultatul au fost niște negrese de aproximativ 3mm grosime, la fel de țepene și tari ca tabla de șah pe care am jucat o partidă cât șarja a fost la cuptor. La șarja a doua am triplat atăt efortul cât și praful de copt iar rezultatul au fost niște negrese uriașe care au crescut de să nu le mai poți scoate din cuptor, pufoase nevoie mare, mai să le înfățezi ca perne. Pe astea cel puțin le-am putut mânca, deși era mai mult aer decât aluat. În fine… de atunci nu am mai încercat să fac… iar acum…. curaj găină, curaj!!!
Cert este că această rețetă nu este una de loc complicată in special pentru cine are un mixer oarecare. Combinația de negresă moale cu aromă de espresso și cremă tiramisu mi-a sunat tare interesant, când am dat peste ea la The Kitchn, în special după ce am realizat că o pot adapta într-o versiune care-i va conveni și lui Kopilski. Apoi la muncă Monșer!
Ingredientele negresei, cu o excepție notabilă, nu sunt nici complicate nici exotice. De data aceasta voi da și cantitățile respective folosite.
– 200g ciocolată neagră cu 70% cacao sau mai mult.
– 115-125g de unt
– 1/2 cupă (aprox 65g) zahăr
– 1/2 cupă (aprox 90g) zahăr brun
– 3 ouă mai mărișoare
– 2 lingurițe de pudră espresso instant
– 2 lingurițe de extract de vanilie
– 1/2 linguriță de sare
– 1/2 cupă (approx 60g) făină fără gluten sau normală
– 1/4 linguriță praf de copt
Este prima dată când folosesc pudră espresso instant. Este un ingredient special pentru copt sau făcut prăjituri, nu este pentru băut dimineața. Are o aromă concentrată, care accentuează gustul de cafea, perfect pentru “însiropat” pișcoturi la tiramisu sau adăugat la amestecul de negrese, trufe sau mai știu eu ce alte alea. Făina din imagine este una fără gluten care se vinde ca un substitut direct al celei normale. De asemenea, cantitatea de zahăr este redusă față de cea din rețeta din care m-am inspirat.
Topim untul și ciocolata într-un castron de inox pus deasupra unei olițe cu apă care fierbe molcom la foc mic-mediu (un așa numit Bain Marie). Apa nu trebuie să atingă fundul castronului. Amestecul trebuie ținut în mișcare și omogenizat cât se poate de bine.
In amestecul de unt și ciocolată adăugăm ambele feluri de zahăr și mixăm la viteză medie. Rezultatul poate fi un pic “nisipos” dar nu-i bai.
Încorporăm acum ouăle, pe rând unul câte unul. Cu răbdarea trecem marea.
Când terminăm cu ouăle, este rândul vaniliei, al sării și al pudrei de espresso. Nu săriți peste sare, este cea ce dă savoare! Rimează perfect, nu?
La sfârșit adăugăm făina și praful de copt. Mixăm bine-bine până când amestecul este omogen. Acoperim cu hârtie de copt o formă pătrată mai înăltuță un pic, o ungem la interior cu un pic de unt, apoi turnăm amestecul din mixer, pe care îl nivelăm bine-bine cu spatula să umple frumușel toate colțurile.
Forma intră în cuptorul preîncălzit la 350F (176C) unde va sta aproximativ 25 de minute.
Cam așa ne prezentăm la final. Negresa e gata când marginile par relativ ferme iar centrul verificat la pai sau scobitoare este copt dar încă un pic umed. Dacă-i copt un pic mai tare decăt trebuie nu-i bai, negresa poate fi un pic însiropată. O acoperim și o lăsăm să se răcească bine.
Nu știu dacă ați remarcat, dar hârtia din formă a fost din două fâșii perpendiculare, tăiate la lățime exact pe dimensiunea fundului. Nu m-am canonit de loc cu colțurile, cum ar fi fost cazul cu o singură foaie mare. Mulțumim lui Dom Inginer, că el a calculat-o pe asta.
Ca o referință, forma aceasta de copt este una non aderentă, cu dimensiuni de 230 x 230 x 50 mm (9 x 9 x 2 inch).
Avem timp berechet pentru făcut crema de tiramisu. În acest caz, am avut și alte alea de făcut, drept urmare în numele simplității am renunțat la zabaglione. Am bătut la mixer o cupă (250ml) de frișcă lichidă pe care am trișat și am îndulcit-o după gust cu sirop de arțar (cam două linguri). La frișca rezultată am adăugat cam 220g de mascarpone rece, direct de la frigider și o linguriță de esență de vanilie. Consistența este cea care se vede în imagine.
Punem frumușel crema peste negresa rece și o distribuim cum putem mai bine într-un strat cât mai uniform, pe care-l pudrăm cu cacao ca pe un tiramisu clasic.
Punem apoi forma cu totul din nou la rece pentru câteva ore ca să se “așeze” și să “facă priză”.
Scosul prăjiturii din formă este simplificat substanțial de hârtia de copt. Acum se vede mai bine care e afacerea ceea cu două bucăți de hârtie perpendiculare despre care povesteam mai devreme.
Forma cea pătrată simplifică și împărțirea în porții individuale. Cel mai bine merg 9 sau 12 porții. Se pot tăia și 16 la o adică dar vor fi mititele.
Dacă vrem margini frumoase, curate și drepte, folosim un cuțit mai subțire, cu lama mai lată, bine ascuțit, pe care îl spălăm cu apă rece după fiecare tăietură.
Eu l-am porționat în nouă pătrate, pe care le-am servit cam cum se vede. Bineînțeles ele pot fi decorate cu fâșii de ciocolată, afine, căpșuni sau cum ne taie capul și priceperea. Nu ne oprește nimeni să stropim un pic afacerea cu coniac sau Vin Santo sau Amaro Nonino.
Aici este o prezentare clasică, fără farafastâcuri dupa cum promisei chiar din titlu, iar lumea l-a inhalat fără milă. Crema de tiramisu nu e o surpriză dar negresa a fost. A ieșit ca la carte la consistență și gust, așa fură gluten cum am făcut-o. C
rocodiuța Șefă a avut mari rezerve inițial, s-a temut că va fi tare și o să “mestece”, dar după prima înghițitură a început să dea din cap aprobator. La Letopiseț! Cam așa.
Recent Comments