Aici avem o postare ce trebuie scrisă repede că Fathers Day fuse și se duse. Ca un făcut, în acest an Father’s Day, o zi absolut obscură pentru cei care trăiesc pe plaiurile Mioritice, a corespuns cu ziua de naștere a Mamei mele, iar un asemenea eveniment nu poate fi eclipsat de nimic. A trebuit să aștept, în consecință, scuze pentru întârzierea de aproximativ o săptămână a acestei postări.
Când am discutat în prealabil cu al nostru Kopilski despre ce am putea face de acest Fathers day avuserăm două optiuni mari: mers în Downtown, la ROM sau Bata Shoe Museum, urmat de o masă la unul dintre multele restaurante din acea zonă sau un “dinner and movie” undeva la noi în zonă, urmat posibil a doua zi de o sărbătoare “casnică”. Pentru că suntem mari democrați, am votat pentru cea de-a doua variantă, am mers Sâmbătă la un nou restaurant Pakistanez din zonă (care a fost o alegere excelentă) și un maraton de Doom Patrol cu o bere în față. Iar Duminică am preparat ce urmează mai jos și am continuat cu Doom Patrol.
Crocodiluța mică, zisă Kopilski in această postare, a declarat că are o poftă serioasă de o friptură in egală măsură serioasă, drept pentru care asta și voi face, cu cartofi smashed și rapini lângă. Iar pentru că susnumitul Copil dorește să petreacă timp cu Tac-su’, să ajute și să învețe, un clafoutis cu afine și piersici este o ocazie minunată pentru ceea ce Englezul numește bonding. Cam așa.
Despre cum se face un clafoutis am postat deja de două ori… mă voi concentra aici pe friptane.
Ce se vede în imagine este una dintre cele mai bune bucăți de carne de vită, numită New York Striploin. Varietatea de față este marca Angus AAA, una dintre cele mai bune de pe planetă, numai uitându-mă la ea în galantar și am început să salivez. Remarcați cam cât de gros este tăiată, așa trebuie să fie, fiecare bucată are în jur de 300 de grame, care după fript se va reduce la circa 250, ceea ce reprezintă porția “normală” la orice restaurant în Nord America (8-10 oz).
Acestei fripturi nu trebiue să-i faci nimic că nu o poți decât strica dacă te apucă spre exemplu cheful de marinat. Ea este fezandată pentru 21 de zile înainte de a fi vândută și tot ce are nevoie este de sare, piper, Malabar în acest caz, și un praf de usturoi cu care să o masezi bine-bine, după care să fie lăsată să stea un pic afară, până ajunge aproape la temperatura camerei. Personal nu mă opun cu vehemență marinatului, dar… scopul acestei bucăți scumpe de carne este complet altul, numai uitați-vă la acele minunate vinișoare de grăsime… să nu ziceți că nu v-am spus.
Cât carnea își revine, trage un pic de sare și ajunge la temperatura camerei, avem timp berechet să ne ocupăm de cartofii smashed, zdrobiți pe limba lui Neculce. Aceștia sunt niște cartofi mici, fragezi, cu coaja subțire, pe numele lor creamer. Sunt ca un soi de cartofi noi dacă vreți, dar cu coaja o idee mai groasă. Nu avem multe de făcut aici, îi spălăm/ frecăm bine și îi punem la fiert cu sare. Asteptăm pănă sunt pătrunși foarte bine, mai exact până când o scobitoare sau o furculiță pătrunde în ei aproape fără nici o rezistență.
Secretul acestor cartofi este unul singur. Pardon, două. Posibil trei sau mai multe… ne dumirim mintenaș.
În primul rând cartofii trebuie fierți foarte, foarte bine. Foarte bine. Apoi trebuie scurși și lăsați să se răcorească bine, înainte de a fi zdrobiți cu ceva plat, cum ar fi fundul unui pahar sau ibric, după cum se vede în imagine. Dacă nu avem răbdare și îi zdrobim fierbinți, iese din ei toată umezeala sub formă de aburi și se vor usca când sunt puși la cuptor.
În ultimul rând, o dată zdrobiți cartofii trebuie dați cu ulei, sare, piper, ierburi și mirodenii după gust, pe ambele părți și puși în cuptor la foc iute de sus. Eu folosesc funcția de roasting cu convecție la 400F. Ideea este să le dăm repede o crustă crocantă, aproximativ ca în imagine.
Sunt multe chestii care se pot face în paralel în acest meniu. Cât cartofii se fierb pot încinge grătarul, iar cât mai stau la cuptor, este timp berechet pentru frigerea friptanelor.
Cu cât carnea este mai aproape de temperatura camerei, cu atât mai bine. Înseamnă ca nu trebuie să facem o crustă prea groasă până când temperatura în interiorul fripturii ajunge acolo unde vrem. Știu că multă lume în Ro, inclusiv Mama sau Soacra mea vor carnea in interior bine făcută. Mda, eu consider asta un sacrilegiu dar ele sunt familie deci nu prea am de ales aici. În principiu las bucățile destinate lor mai mult pe grătar. Pe ale noastre le vreau calduțe și roșii nu gri înăuntru, medium-rare pe limba lui Shakespeare. Să nu mă întrebați cât timp le țin, pentru că Dom’ Inginer lucrează exclusiv cu termometrul digital instantaneu, nu cu cronometrul. Fripturile noastre le iau de pe grătar când ajung la în jur de 130F înăuntru. Cât stau la așteptat, gradientul de temperatură din exterior către interior se echilibrează și temperatura mai urcă înăuntru câteva grade bune. Nu e nici un secret aici, zice Dom’ Inginer, numai termodinamică aplicată.
Altă chestie care se poate face esențialmente în minutele în care friptura se odihnește sub folie sau capac, este datul într-un clocot-două acestor rapini. Datul în clocot și apoi spălatul lor în apă rece servește două scopuri. Primul: floarea lui se fierbe destul de repede iar partea mai fibroasă a tulpinii se pătrunde și ea într-o oarecare măsură. Al doilea scop, rapini își schimbă culoarea într-un verde viu foarte plăcut la vedere și apetisant.
Nu avem decât să tragem cartofii într-o parte a tăvii ca să facem loc și pentru rapini, și să-i dăm pe toți la cuptor la foc rapid pentru încă 5-6 minute. Suntem gata cu felul principal.
La capitolul servit nu am mai făcut mare lucru, numai am dat friptura și rapini cu un pic de unt. Nici nu mai e nevoie de altceva ca să fiu sincer… posibil un pic de mărar peste cartofi… dar ne-a fost foame, că așa-i în tenis. A mers și o bere bună, Side Launch, făcută în Collingwood Ontario, lângă.
Nimic nu este mai plăcut decât să știi că în timp ce mănânci friptura, în cuptor se face desertul, preparat în mod expert de Kopilski după rețeta citire de la Julia Childs, cu mici modificări, cum ar fi laptele de migdale.
A ieșit absolut trăznet și a fost o completare absolut binevenită a friptanelor precedente. Și am petrecut și timp armonios și folositor cu Copilu’, mai cu una, mai cu alta. A fost un weekend excelent!
Recent Comments