Această rețetă este una care oferă speranțe mai oricui, mai cu seamă celor care se pricep mai puțin la prăjiturile coapte, o rețetă care este foarte bine să o ai la îndemână în special când pe rețelele sociale imaginile cu plăcinte, prăjituri și diverse alte alea dulci și delicioase la ronțăit se înmulțesc în mod subit și necontrolabil. Cel puțin nu mori de poftă!
Am dat peste aceasta rețetă absolut întâmplător, căutând după preparate cu prune în Letopisețul lui NYT și am făcut ochii mari: peste zece mii de voturi, cinci stele din cinci, sau mai precis un scor aproape de perfecțiune! Wow! Se pare că este una din rețetele clasice, publicată cu religiozitate în fiecare an între 83 și 89. Ultima dată a fost imprimată în ziar cu caractere mai mari și înconjurată de o linie punctată, care încuraja lumea să o decupeze si să o pună bine. Cititorii însă s-au revoltat, pe buna dreptate în opinia mea. Rețeta este simplă, baza ei se pretează multor combinații de fructe cu arome diverse și, cel mai important, iese oricui aproape garantat, inclusiv unora cu experiență redusă la copt, ca subsemnatul. Mai iese și neașteptat de bună, cine nu ar vrea o asemenea rețetă?
Nu prea dau cantități în general, dar aici avem de-a face cu un caz mai special deci prin urmare iaca lista. Vom discuta pe parcurs variații, explicații și alte alea.
- 3/4 cupe de zahăr, aici brun, dar nu contează prea tare
- 1/2 cupă sau ceea ce numim noi aici un “stick” de unt
- 1 cupă de făină
- 1 linguriță de praf de copt
- Două ouă
- 12 prune înjumătățite sau tăiate pe sfert
- Un vârf de cuțit de sare
- Aroma pentru aluat, in acest caz 1 lingurita cardamom
- Lămâie, zahăr și arome pentru garnisit
Untul, care trebuie să fie la temperatura camerei, îl batem cu zahărul la mixer până când acesta se dizolvă. Se poate folosi bineînțeles orice fel de zahăr inclusiv pudră, caz în care acest pas se execută mai repede.
Mie personal îmi place zahărul brun sau de plantație, mi se pare mai plin de gust decât cel rafinat, alb, parcă are un pic de aromă și de caramel în el deja.
Peste untul bătut cu zahăr adăugăm ouăle, făina, praful de copt sarea și aroma. Această aromă poate fi orice de la vanilie sau esența de rom la cardamom, scorțișoară sau, pentru cei mai aventuroși, chiar rozmarin, chili sau mai știu eu ce. Important este ca această aromă să funcționeze bine în combinație cu fructele alese.
Batem bine-bine tot amestecul până este fin și omogen.
Punem aluatul într-o formă de copt iar peste el așezăm frumușel prunele. Presărăm deasupra un pic de zahăr și aromă după gust plus un pic de suc de lămâie, tot după gust și în funcție cât de dulci sunt fructele. La cuptor cu ea!
Pentru cine nu deține o asemenea formă detașabilă de copt, o tigaie de fontă sau nonstick care rezistă la cuptor sau un vas termorezistent ceramic sau sticlă pot fi folosite cu egal succes. Le-aș unge cu un pic de unt în prealabil.
Cam așa arată tarta noastră după aproximativ o oră în cuptorul meu preîncălzit la 350F (176C). Timpul este aproximativ și reprezentativ pentru cuptorul meu. Am verificat la intervale cam de 20 de minute care este situația ei pe parcursul coptului. În principiu este gata când este gata.
Poate fi servită rece sau calda sau oriunde între aceste puncte. Depinde de ce punem peste ea, dacă punem ceva peste ea. Modul de servit este și el în întregime flexibil. Merge spre exemplu caldă cu înghețată deasupra. Sau cum am servit-o aici cu frișcă de casă garnisită cu dulceață de cireșe amare. Merge bineînțeles și rece, flambată cu coniac sau mai știu eu ce. Sau “însiropată” cu Marsala? Amaro Nonino? Cointreau?
Sper că la acest punct toata lumea realizează cam cât de flexibilă este această rețetă, mai ales dacă luăm în calcul că merge făcută și cu alte feluri de făină, gen integrală sau de de migdale. La capitolul fructe se pot substitui mai orice fructe de sezon sau congelate sau conservate sau uscate. Se pot adăuga nuci, fistic, pecane, migdale… Gama de combinații posibile este absolut enormă. Numai din acest punct de vedere și merită zic eu acele cinci stele, chiar șase, că mă simt generoso-satisfăcut! Și intră și la Letopisețul Casei Radu. Cam așa.
Recent Comments