După atâtea chestii de le făcui cu rabdare, este momentul pentru ceva care se face rapid, la care susnumita răbdare trebuie avută numai la pregătirea ingredientelor. Restul muncii o face cuptorul. Mai trebuie și d’astea, nu? De data asta am primit dezlegare de la glazura la pește și m-am executat cât ai zice somon la folie. Că mi-e frică. Peștele făcut cu glazură de dijon granular și miere este foarte bun într-adevăr, în special pentru cine nu este mare amator de vietăițle apei dulci sau sărate, în principal pe motiv că elimină o bună parte din acel miros specific, după care eu jinduiesc în paranteză fie spus. Nu că somonul ar avea de altfel un miros din cale afară de “peștos”, dimpotrivă.
De ești în schimb mare amator de pește, ca subsemnatul, situația se prezintă altfel, în sensul că ai chef să-l mai gătești și mai altfel, măcar din când în când. M-am executat în consecință instantaneu, ca să nu dau timp nimănui să se răzgândească. Cam așa.
Vă zisei la un moment dat de sticla “gaură neagră” misterioasă cu ulei de măsline… își face dispariția și aici, împreună cu somon de Atlantic, shallots (cepe mici roșii), roșii cireașă, usturoi, cimbru, capere, sos Worcestershire și snap peas (un soi de “fasole” verde, franțujii le spun mangetout, se mănâncă cu totul, că sunt fragede) care vor fi sotate separat ca garnitură. Cașaloții ăștia, m-am interesat să le găsesc un echivalent Românesc, care ar fi hașmă, șalotă, eșalot sau ceapă Franțuzească (iar o sa mă acuze lumea că-s, vezi Doamne, simandicos). Având în vedere că denumirea lor provine de la orașul Canaanit Ashkelon, le voi zice șalotă, că-i cel mai aproape ca idee. OK, hai că am luat-o prea tare prin porumbul etimologico-istoric.
Preparare mai simplă nici nu se poate. Somonului i-am scos pielea, ca pe o mănușă și l-am tranșat în câteva porții pe care le-am pus frumos în folie, cu ulei de măsline, șalote tăiate felii mai subțirele pe lungul lor, capere, roșiuțe și cimbru proaspăt. Le-am dat bine cu sare și piper, am împăturit cât mai larg și cât mai etanș folia și le-am pus la cuptor la 380F (193C) pentru 12 minute după ceas de data asta. În general peștele este ușor de urmărit cum îl pătrunde căldura și cum se face, dar la folie sau la pergament, vezi-l dacă poți. Mi-am făcut socoteala ca e mai simplu să-l mai gătesc un pic dacă nu e făcut, dar dacă e overcooked nu mai ai ce-i face. Un mare avantaj totuși este că folia sau pergamentul țin aburul rezultat la gătirea bucății de pește înăuntru și e mai greu să-l nenorocești, chiar dacă nu estimezi corect timpul. Metoda asta este mult mai iertătoare, iar pentru somon sau păstrăv este perfectă.
Cam așa. Crocodiluța Șefă a produs o mică sălățică verde cu castraveciori, eu m-am ocupat de sotat “fasolea” într-un pic de unt cât peștele a fost în cuptor. Timp de mari aranjamente-n farfurie nu avusei, abia am avut două secunde pentru poze, că lumea s-a înființat aproape instantaneu când anunțai că toate-s gata.
Și am mâncat absolut pe cinste. În plus, am mai câștigat și o mică bătălie aici: Crocodiluța cea Șefă și respectiv cea Soacră au fost încântate de acest somon, drept pentru care va intra la rotație. Yay! Deci și prin urmare: simplu și rapid de făcut. Și delicios! Lotteria!!! (Vorba lui Manuel Calavera) (dacă nu ați jucat Grim Fandango nu știți ce ați pierdut).
Recent Comments