Ce face Românul când are o căpățână serioasă de conopidă pe care nu prea știe cum să o folosească? Tradiționala Shaorma, bineînțeles, ce întrebare! Gluma la o parte, ne tot spun mai toți nutriționiștii și unii șefi cu ștaif și cu volume de rețete publicate, ce bună e conopida la înlocuit carnea într-o rețetă. Zău, întreabă Românul? Discutăm despre aceeași vegetală care face toata casa să miroasă …. “interesant” …. cănd o fierbi? Conopida pe care copii noștri nu o mănâncă nici picați cu ceară, chiar fiartă în caramel și muiată în ciocolată?
Hai să verificăm atunci, zisei eu, înarmat până în dinți cu o rețetă cu nu mai puțin de cinci stele din Letopisețul de Bucătărit al lui NYT. O shaorma vegetariană sună interesant ca idee, după cum se va vedea în continuare, oricum tot mai suntem încă în Postul Paștelui, n-ar fi rău să o lăsăm mai moale un pic cu carnea, chiar și noi, ăștia mai puțin religioși.
Mda. Nu vă speriați de ceea ce pare a fi o mare de ingrediente, sunt de fapt ceea ce am folosi oricum la o shaorma “clasică”. O dată ce trecem prin ele trece și sperietura, da?
Dacă discutăm despre mirodenii, le împărțim în două categorii: cele care vor merge cu ceapa și conopida la cuptor, și cele care vor face parte din sos. Pentru conopidă sunt cele mai… să le zicem exotice: sos Sriracha, boia afumată, praf de usturoi, cardamom plus cele trei grămăjoare din față, coriandru, chimion și turmeric. Nici una dintre aceste mirodenii nu este bătută în cuie musai, pot fi folosite și alte combinații spre exemplu rozmarin în loc de cardamom, un pic de mentă în loc de chimion sau ardei iute în loc de Sriracha. Gândiți-vă la ce v-ar place ca marinadă la un piept de pui spre exemplu și amplificați-o un pic ca intensitate, va merge excelent combinată cu conopida, care absoarbe aromele ca un burete.
Lămâia, harissa și usturoiul sunt componentele sosului de tahini. Ce e tahini, aud din culise? Este o pasta din semințe de susan cu ulei și sare. Se găsește de cumpărat sau se poate face proaspătă la procesor sau la blender, pentru cine este mai întreprinzător. Tot din culise, Dom Inginer șoptește că e posibil să meargă aici, în loc de tahini, dacă nu-l găsim la magazin, o pastă sau unt de alune sau chiar un iaurt Grecesc mai gros și mai gras. Ce avem nevoie aici ca idee, este un sos cu atitudinea unui zarzavagiu în piață, unul care-și anunță marfa de nu mai are nimeni loc de el. Cam asta este ideea.
Din conopidă folosim tot în afară de cotor, inclusiv frunzele, mai cu seamă dacă arată proaspete, frumușele și verzi. Nu trebuie despărțită în floricele mai mici ci mai degrabă tocată la cuțit în bucăți diverse ca mărime, nu mai mari decât ai băga o dată in gură, dar și mai mititele. Ideea este că la tavă la cuptor, unele se vor pătrunde mai mult și vor fi un pic mai rumenite, altele un pic moi înăuntru iar miți-miți alea mici rezultate din tăiere, se vor face crocante și minunate, nu care cumva să le aruncați! Împreună cu ceapa, și ea tăiată peștișori mai măricei vom avea un mix de textură delicios care va forma baza acestei shaorme.
Ceapa și conopida vin aruncate cu mirodeniile lor descrise mai sus, sare, ulei de masline și Sriracha care este iute serios, după gust. Ulei trebuie pus ca lumea ca să creeze peliculă peste tot, altfel conopida se va fierbe, nu se va rumeni.
Amestecul se pune într-o tavă suficient de mare ca să nu avem un talmeș balmes de una peste alta prea mare. Cu cât stratul e mai subțire, cu atât se va rumeni mai bine. Tava intră pe un etaj mai sus în cuptorul preîncălzit la 425F (220C aproximativ) și reglat pe roasting cu convecție. Nu va dura prea mult afacerea, e bine să mai amestecăm molcom în tavă cam la 10-12 minute.
Cu conopida la cuptor, ne ocupăm de sos. Punem mai întâi usturoiul zdrobit bine-bine sau dat pe microplane la marinat în sucul de la o jumătate de lămâie, cam 15ml, și sare, la care putem adăuga și harissa. Prin marinare scăpăm de gustul acela tare al usturoiului. Îl aducem un pic cu picioarele pe pământ.
După 2-3 minute, lângă usturoiul “marinat” adăugăm 4-5 linguri de tahini (cam 80-85 ml) și începem să-l amestecăm cu furculița, sau și mai bine cu un tel. Nu vă speriați de ce urmează: când da de sucul de lămâie pasta de tahini care este semi-lichidă se strânge ca un arici în primejdie iar noi ca să-l înmuiem, procedăm ca vulpea: folosim apă cât mai rece, de la frigider sau răcită cu gheață. Adăugăm frumușel apă rece câte un pic, câte un pic în timp ce amestecăm bine-bine și pasta revine gradual la o consistență semilichidă gen Ketchup, ca idee. Sosul vine apoi ajustat după gust cu sare, lămâie sau iute… fiecare după cum binevoiește.
Numai bine și conopida cu ceapa sunt gata. A durat în jur de 25 de minute coptul, timp în care am amestecat de două ori. Aspectul ei în tavă amintește mai mult de bucățele de pulpă de pui decât de conopidă, mai ales la prima vedere. Păcăleală, că tot vine 1 Aprilie!
Pe gratarul cuptorului încă cald am aruncat niște naan că pite Grecești n-am avut la îndemână. Numai bine cât tăiem un pic de ceva fresh cum ar fi niște roșii cireașă și castraveciori verzi, pâinicile naan se fac numai bune de calde, le tragem afară în farfurii și peste ele el punem un strat generos de conopidă și sos tahini după gust, plus roșiuțe, castraveciori măsline și pătrunjel proaspăt tocat ca garniș. Acest garniș fresh nu este obligatoriu dar vă sfătuiesc din inimă să nu-l săriți.
O să ziceți că mă laud dar ce a ieșit aici este ceva absolut trăznet, un gen de mâncare pe care îți vine să-l mănânci mai retras, în liniște într-un colțișor privat, ca să poți scoate tot soiul de sunete clefăite de plăcere, ca un purceluș satisfăcut. Crocodiluța Șefă a fost cam de aceeași părere, numai că ea este semnificativ mai civilizată decât mine. La Letopiseț la loc vrednic de cinste cu shaorma asta!
Recent Comments