Multe din aventurile noastre culinare încep când mi se lipește ceva de mână în timpul unei incursiuni după d’ale gurii. Unul dintre magazinele pe care le frecventez este cu predilecție mai periculos decât restul pentru că marfa e mai variată și uneori chiar neașteptată, este vorba de familiarul deja Yummy Market, un supermarket alimentar să-l numim…. Evreiesco-Est-Central-European, plus anumite condimente/ ingrediente de bună calitate Thai sau Chinezești. Un magazin periculos pentru mine și Soacră-mea care iese întotdeauna cu te miri ce “pițiline” lipite de degete.
De data asta mi-au atras atenția niște foi de viță ambalate într-un stil neconvențional comparativ cu ce văzui eu prin magazinele Canadeze și nu numai. De obicei le găsești rulate cu sare la borcan, și după cum îți este norocul, foile în sine sunt mai mult sau mai puțin potrivite pentru rulat sărmăluțe. În general cam 70% din frunze sunt bune… De data asta însă le-am găsit în raftul cu organice verzi, întinse la tăviță în saramură și vidate. Apăi a fost musai să le încerc, nu? Cu mențiune la Letopiseț, că altfel cum?
Din startul începutului este limpede că ce voi face nu este exactamente tradițional. Las la o parte puiul tocat ca umplutură, dar ce moașe-sa pe gheață caută pasta de Miso Japoneză? Păi hai să va explic mai pe îndelete. Deși carnea tocată din imagine este una excelentă, puiul nu este musai ceva excitant ca gust în acest tip de sărmăluțe, care în accepțiunea tradițională merg cel mai bine cu carne de miel sau un mix care conține și miel. Gustul de viță și cel o idee mai “funky” de miel se mariază perfect. Prin urmare,trebuie găsit un ingredient, preferabil natural, preferabil fermentat, plin de umami, care să adauge un pic de James Brown în tocătura de pui. Pasta de Miso fermentată este exact ce ne trebuie ca să creem un pic de “I Feel Good”. Dacă nu se găsește în magazin, are taica Bezos berechet!
Restul ingredientelor sunt obișnuite, avem ceapă galbenă de gătit, orez, usturoi și ouă pe care le veți vedea mai jos un pic, o tonă de mărar, că ne place la toți, plus cremă de 35% și smântână pentru un sos pe care-l voi face la sfârșit.
Ceapa și o parte din mărar, inclusiv tulpinile lui le-am trecut prin procesor ca să le mărunțesc o leacă, după care le-am pus un pic la călit împreună cu orezul și un pic de sare. Acest proces de călire adaugă un gust bun în tocătură, în plus pornește pe calea cea bună și orezul. Tot lichidul care rezultă din călirea cepei este absorbit de orez. Nu-i păcat să se evapore și să ia calea hotei de deasupra mașinii de gătit? Mda, cam așa.
Cam așa se prezintă tocătura înainte de a fi amestecată. Contrar sfaturilor aproape unanime pe invers, Domnu’ Inginer pune ouă în carnea tocată de pui. Oul emulsionează și leagă perfect tocătura iar gălbenușul lor adaugă bunătate la gust. Nu-mi este frică de faptul că este posibil să-mi întărească sărmălutele, am destul orez care va “afâna” amestecul.
Am adăugat supă cum se vede și pasta miso, usturoiul, un pic de piper, mărar proaspăt tocat, sare de țelină și ceva oregano uscat. Tocătura am amestecat-o la mână, cu un pic de apă, cât îi trebuie orezului. Nu am frecat-o prea tare că de fapt asta o întărește mai tare decât ouăle, de fapt. În fine… eu în general prăjesc un pic de tocătură ca să gust și să ajustez, dacă e nevoie.
La baza ceaunului am tocat ceapă, o frunză de viță, pentru gust, peste care am adăugat un pic de ulei de măsline.
Noroc cu Sandra, care mă ajută întotdeauna la împăturit sărmăluțele! Le-am aranjat frumos la ceaun, ca pe soldăței, în straturi succesive perpendiculare unele pe altele, apoi am adăugat apă să le acopere și le-am lăsat să fiarbă la foc mic acoperite, scuturând ceaunul din când în când.
Cât se fierb sărmăluțele avem timp berechet să adunăm componentele sosului: lapte cremă de 35%, smântână, piper, mărar și o lingură de făină. Sare nu am mai pus pentru că foile au avut ele sare destulă. Am bătut ingredientele cu furculița bine-bine, ca pe omletă, le-am adăugat în ceaun la sfârșit și le-am dat într-un fiert.
Cam așa le-am servit, nici o filozofie majoră, cu smântână și mărar proaspăt tocat. Sosul a ieșit mătase de fin.
Poate nu mă credeați când ziceam că este destul orez și alte alea în tocătură ca să le mențină fragede, numai bune la consistență. Nu pot spune decât că am mâncat din ele cu jale, că se termină. Ar fi bun în bucătărie un robinet cu selector, la care să curgă așa sărmăluțe. Ne-au mai rămas foi de viță. Mai facem!
Recent Comments