Damblaua cu Vlahotiri. Asta m-a lovit. Sau poate lenea de a scoate o bucată nouă de feta din cutia mare? Sau poate curiozitatea? Sau toate acestea laolaltă și simultan? Cine știe? Cert este că nu numai că aveam un sandwich din acela mare cu roșii în planul de breakfast pentru weekend, dar și brânza Vlahotiri era rămasă de ieri la îndemână în sertarul de răcituri de la mijlocul frigiderului. Semn de la Domnul, clar.
Asta este povestea, de asta mă țin, OK? În rest bănuiesc că știți deja cum vine de se derulează în continuare afacerea. Cam așa.
Ingredientele sunt cele obișnuite în afară de Vlahotiri. Roșii de trei feluri, cireașă, cocktail și obișnuite, ciabatta piccola de la Ace Bakery și usturoi, plus cimbru și busuioc, ambele proaspete, ca garniș. După un moment de cugetare mi s-a părut că un ulei cu trufe ar completa perfect aroma brânzei și l-am inclus în echipa de șoc.
Am mai spus-o și o voi mai spune, ori de câte ori este o ocazie potrivită: roșiile trebuie feliate, date cu sare, ulei și usturoiul pulverizat pe microplane, amestecate și lăsate la macerat un minim de 10 minute. Mai pot fi amestecate cu gentilețe din când în când. Ideal este să stea așa cel puțin 20 de minute, răbdarea în acest caz este extrem de binevenită și finalmente, foarte satisfăcătoare prin rezultat.
Avem timp berechet să dăm brânza pe răzătoare, să pigulim la cimbru și să le amestecăm.
Avem timp să prăjim și ciabatta, care a fost sectionată transversal. Eu am uns-o cu o stropeală măruntă de ulei de măsline, am pus jumătațile rezultate în tigaia griddle nonstick și i-am pus în cap tigaia de fontă, ca să le presez căt mai bine. În felul acesta ies frumușele și crocante pe dinafară, dar încă moi pe dinăuntru. După ce au fost gata, le-am frecat cu usturoi pe ambele părți.
Am început cu un strat de Vlahotiri pe pâinicile calde încă și, din cauză că a fost ras și nu bucată, un pic din ea s-a topit la contactul cu feliile. Nu mă așteptam, să fiu sincer, dar și ciabatta a fost destul de fierbinte. Peste brânză un strat de felii de roșie, începând cu cele mai mari, un pic de busuioc, altă presărare de brânză, alt strat de roșii și tot așa. “Capacele” sandvișurilor au fost înmuiate pe o parte în sosul rezultat la maceratul roșiilor. Acest sos l-aș bea și ca răcoritor la pahar, atât de mult îmi place.
Rezultatul final? Un sandviș cu un gust distinct și deosebit de cel cu feta. Zice Sandra: dacă ți-aș pune în față două sandvișuri, unul cu feta și unul așa, pe care l-ai mânca? Amândouă, fu răspunsul meu. Auzi, cică să aleg… Adevărul este că sunt amândouă variațiuni distincte (nota bene) la aceeași temă, incredibil de bune și imposibil de ales între ele. Cam așa.
Recent Comments