Aproape sigur cineva o să mă cânte aici, Unii Italieni probabil m-ar trata la fel cum l-a tratat Inchiziția Romană pe Giordano Bruno. Motivul? Păi este chiar în titlu: amestecul de pește cu brânză care în cultura culinară Italiană este o formă de erezie pe care nici ananasul pe pizza nu o depășește. Nu înțeleg exact de unde vine această a Unsprezecea Poruncă având în vedere că vecinii Italienilor de la Vest, prepară Moules au Roquefort iar cei de la Est fac Garides Saganaki, amândouă un deliciu absolut.
Una peste alta, există destule combinații de pește cu brânză care merg perfect dar cea de față însă se pare că a fost descoperită absolut întâmplător. “Legenda” spune ca tuna melt a fost inventată in anii ’60 la Cantina lui Woolsworth în Charelston, South Carolina când bucătarul de serviciu nu a observat răsturnarea accidentală a unui castronel de salată de ton peste brânză făcută la grătar. Nu știu cat de mult adevăr este în acesta legendă pentru că, spre exemplu New York Times a publicat o rețetă de Sandviș cu Ton au Gratin pe 1 Martie 1951.
În fine… despicăm firul în patru prea mult aici, în special când este vorba despre o rețetă extrem de simplă care-ți încălzește sufletul într-o dimineață rece de “Primăvară” Canadeză. Vorba multă saracia culinară a omului. Și invidia Italianului!
După cum se vede, ingrediente nu sunt multe într-adevăr. La apelul de dimineață al ingredientelor s-au prezentat felii de pâine mănăstirească, ceapă roșie, salată de ton cumpărată de la un magazin din cartier, cașcaval Bulgăresc și brânză Gouda. Voi servi sandvișurile cu cipsuri de cartofi.
Pentru cine dorește să știe, salata de ton de mai sus este făcută cu tulpină de țelină, ceapă roșie (sau verde), ardei capia, maioneză, suc de lămâie și, bineînțeles ton. Este bună și exact asa cum este și în combinații cu alte alea. Unii mai adaugă în ea castraveciori murați tocați mărunt, muștar, mărar… nu este o rețetă bătută în cuie dar tonul, maioneza, ceapa și lămâia sunt considerate baza temeliei fundamentului, ca să zic așa…
Prima grijă sunt bineînțeles chipsurile care durează un pic până se fac. M-am șmecherit un pic aici, am ales cartofi albi care nu trebuie musai curățați pentru că au o coajă extrem de subțire. I-am tăiat frumușel și cu grijă mare la mandolină, i-am aruncat cu sare, ulei și ierburi de Provence, dupa care i-am pus la cuptorul preîncălzit la 375°F (190°C) și reglat pe roasting cu convecție, că nu-i timp de pierdut aici.
O nota suplimentară pentru mandolină. O folosesc destul de des în special când am de feliat diverse vegetale, dar o tratez cu respectul datorat unei ursoaice cu pui, care nu este numai supărată pe mine în particular dar și pe lume în general. Mandolina este genul de aparat care redefinește zicala cum că marile dureri ar fi mute. Să nu ziceți că nu v-am avertizat!
Salata de ton am “îmbunătățit-o” cu un pic de ceapă roșie tăiată cam cum se vede și o doza generoasă de piper Malabar. Am adăugat și cașcaval ras pe care l-am amestecat în masa salatei de ton.
Ce nu se vede în imagine dar se poate relata prin viu grai este că am prăjit pâinea în prealabil și am uns-o cu un pic de unt pe ambele părți. Peste fiecare feliuță am pus un strat generos din amestecul de ton cu brânză, peste care am ras, tot generos, niscai gouda. Nu-ș ce-mi veni dar pusei și un praf de chili Mexican peste, așa… pentru un pic de zing!
Cred că multă lume când citește postarile mele se întreabă : ce tot ne bârâie ăsta la cap cu “elementul de deasupra” din cuptorul lui? Iaca acum demonstrația la ce folosește, reglat în cazul de față pe funcția de broiler, sau “arzător de sus” pe limba lui Păstorel Teodoreanu. Această funcție face ca elementul să se încingă la roșu dupa cum se vede și poate fi folosit la prăjit diverse, finalizat creme brulee, reîncălzit pizza rămasă de ieri… și așa mai departe.
Singurul dezavantaj este că mai întotdeauna când îl folosim în acest fel, eu păzesc sandvișurile, care se pot face scrum foarte repede dacă nu stai cu ochii pe ele ca pe butelie, iar Crocodiluța Șefă păzește alarma de foc din tavan cu prosopul, ca să-i facă vânt mai abitir decât i se facea Cleopatrei, când (și nu dacă) o apucă urlatul. Culmea este ca fum nu se produce, cel puțin nu vizibil… de ce face alarma scandal rămâne un mister precum meteoritul de la Tunguska.
Şi cam așa ne prezentăm cu sandvișurile în farfurie, împreună cu cipsurile și castraveciori murati, garnisiți cu un pic de mărar proaspăt tocat. Ele trebuie sa fie lăsate cateva minute să-și “revină”, pentru că exteriorul cel un pic crocant, ascunde o salată care are aceeași temperatură ca interiorul vulcanului Krakatoa. Numai bine după ce mai iei o gură două de cafea sau de ceai, sandvișurile sunt tocmai bune de mancat.
Este de prisos să spun în ce stil absolut barbar s-au batut goții cu vandalii la gurile noastre. Moarte și portocale la Palermo ar zice Italienii, dar ei nu amestecă peștele cu brânza… Păcat, că tare satisfăcătoare atât la papile cât și la suflet au fost aceste sandvișuri. La Letopiseț!
Recent Comments