Aici vom deschide letopisețul numit “Migăloase da’ Delicioase”. Nu este prima oară când fac aceste rotolo, beculețele aprinzându-mi-se cu câțiva ani în urmă de la Jamie Oliver citire, însă cum familionul, pe atunci un pic mai numeros, nu a apreciat unul dintre principalele ingrediente, nu m-am mai grămădit să fac. Ce ingredient? Păi nu știu cum să-i zic pe Românește, pe limba lui Seneca îi zice Curcubita Moschata și pe cea a lui Shakespeare Butternut Squash, un soi de dovleac lunguieț și absolut delicios zic eu, dar dintr-o minoritate absolut absolută.
Nu am renunțat la idee, că așa mi’s eu mai căpos, am schimbat numai ingredientele cu unele cu care știu bine că aceste rotolo vor fi aproape punct ochit punct lovit pentru membrii Casei Radu. Mda, altfel e păcat să migălești doar pentru un “Da, sunt OK” care în traducere liberă înseamnă… “da… apreciem efortul… dar să nu te mai chinui data viitoare”. Tough crowd, ar zice Bardul. De data asta poate-i fac să mă aplaude…
Ingredientele la grămada deschisă sunt în ordine ne alfabetică: spanac congelat, sos Worcestershire, foi lasagna proaspete, conservă de roșii San Marzano, Ricotta “de țară”, Manchego (că-mi lipsește pecorino romano din casă), cimbru și rozmarin proaspete, usturoi, lămâie și ciuperci Crimini. Par multe ingrediente și o complicățenie totală, dar în principiu nu am decât două categorii importante aici: umplutură și sos, veți vedea imediat… migala nu este la ingrediente, ci la preparat.
Sosul va fi unul gen Marcella Hazan, modificat după suflețelul meu un pic. Începem cu cratița rece la foc mediu în care punem ulei de măsline, sos Worcestershire, usturoi dat pe microplane și rozmarin. În ultima clipă m-am decis să pun și un pic de chili, așa pentru un pic de Zing! Nu vreau să prăjesc nimic aici, ci numai să “trezesc” aromele și să fac un pic de infuzie de usturoi în ulei. În momentul în care uleiul începe să “fiarbă” adaug și roșiile strivite în mână împreună cu tot sosul lor din cutie și întrerup procesul de prăjire. Las totul la foc mediu-mic, acoperit până ma ocup de umplutura pentru rotolo. Numai bine voi avea sosul gata la momentul oportun. Ah, să nu uit! Am pus și tulpinile de la pătrunjelul pe care-l voi folosi ca garniș la sfârșit. Tulpinile pătrunjelului sunt absolut delicioase, niciodată nu le dau la coș dacă pot.
Umplutura începe cu spanacul pe care îl gătesc înghețat direct din cutie. Este singurul mod în care se păstrează toate sucurile existente când a fost înghețat rapid în fabrică. Oricum vine scăzut, altfel va fi mult prea ”apos” în umplutura care va fi oricum destul de moale. Eu l-am gătit exact ca atunci când îl mănânc cu ouă, un pic de usturoi, lămâie, o geană de nucșoară rasă și unt.
Cu ciupercile am adoptat o tehnică relativ diferită, l-am fript inițial în tigaia uscată cu numai un pic de sare și atât. Acest mod de preparare le intensifică gustul, îl mută un pic către trufe sau așa mi se pare mie… În fine… în momentul în care au început să se bronzeze un pic, am aruncat o linguiță de unt în tigaie ca să le sotez un pic și ca sa și culeg gustul rămas în tigaie. Urmează trecute prin cuțit mai mărunțele un pic după cum vom vedea mai târziu.
Ricotta vine amestecata cu spanacul, cimbru proaspăt și un pic de pătrunjel proaspăt. Facem un amestec cât mai uniform, pe care îl ajustăm de sare și piper după gust.
Amestecul de ricotta și ciupercile tocate se distribuie în mod egal între foile de lasagna pe care le înmuiem în prealabil într-un pic de apă caldă. Nu vrem să se usuce, că altfel ne-am ars, nu le mai putem rula după voie.
Cam așa, rulate cât mai bine posibil fără sa curgă amestecul pe de lături pe la capete. Mai avem șanse sa le “corectăm” un pic la formă, deși contează mai mult să fie bine lipite decât să aibă o formă de concurs. Acum daca cineva se simte înclinat să le dichisească până la gradul al paisprezecelea… nu stau în calea nimănui. Mie îmi dau crocodiluțele târcoale, cu gentilețe deocamdată. Trebuie să apăs pe accelerație.
Am tăiat fiecare rulou în 6 bucăți cât mai egale și am început să le distribui în sosul care a avut timp berechet să se lege bine.
Mda, am constatat foarte repede că am relativ puține rotolo pentru ditamai cratița de inox în care am preparat sosul. Ar fi păcat să mă trezesc cu ele răsturnate și dezlânate peste tot, aiurea în tramvai cu picioarele pe scări afară și asta după ce am migălit atâta la înfășuratul și tăiatul lor. Deci la tigaia de inox cu ele unde vor sta mai adunate, mai ca oile. La cuptor cu ele, acoperite deocamdată, pentru cam 10 minute la 400F.
Cam așa arată la final, după ce au fost garnisite cu Manchego și pătrunjel proaspăt tocat. Mi se pare că Manchego, spre deosebire de Parmezan își schimbă prea mult gustul la copt și pierde din caracterul lui savuros. Este în general o brânză care merge mai bine ca “asezonare” la sfârșit sau goală cu vin roșu la “desert”. Nici parmezan sau pecorino mult nu aș fi pus pentru că strică echilibrul delicat al acestor paste. Mă rog fiecare cum îi place… Au mâncat fetele mele de s-au rupt, deși una nu se omoară după spanac iar cealaltă după ciuperci. Ricotta asta dom’le, le unește pe toate. Cam așa. Mă mai așteaptă în frigo un rând de foi de lasagna… să vedem cu ce le voi umple. Poate le fac desert!
Recent Comments