Am stat un pic și m-am gândit: de ce să se distreze numai rața cu portocala? Nu s-ar putea și găina? Eu zic că da sau mai precis că merită încercat. Nu că ar fi neapărat ceva original la capitolul acestei combinații particulare, cine caută pe interneturi va găsi destule rețete de pui cu portocale. Nimic nou sub soare, se zice. Mda. Mai toată lumea însă emulează sau încearcă să emuleze vestitul Canard a l’Orange, o rețetă popularizată de Julia Child in anii ‘60, o rețetă delicioasă dar relativ complexă, cu multe procese că de, așa sunt Francezii câte o dată. De multe ori insă, în efortul de a simplifica o asemenea complexitate, se pierd nuanțe, gustul se schimbă și esența rețetei se pierde, nimeni nu mai știe cum a fost originalul de fapt. Cam așa. Ca să fiu sincer nici nu am dorit să fac ceva “sticky” și dulce, rezultatul a multor rețete menționate mai sus, care folosesc sucuri sau gemuri de portocale și uneori zahăr sau miere. Ce doresc este ceva relativ delicat, în care aroma de portocale este subtilă dar absolut prezentă și în care singurul suc este cel care mai rămâne după gătit din componentele naturale inițiale. Cum și ce am reușit urmează. Și nu, nu este complicat de loc.
Ingredientele la pozat în ordinea numerelor de pe tricouri: piept de pui fără piele și fără oase, o portocală, gulii, sfeclă galbenă, usturoi, migdale feliate, ceapă de două feluri și cimbru. Puiul a fost mai întâi feliat și apoi marinat peste noapte în usturoi, oțet de mere, muștar Dijon, sare, piper, un pic de zahăr brun și un pic de vin alb. Avantajul pungii este se folosește o cantitate mai mică de marinadă într-un mod la fel de efectiv și unei pungi cu aerul scos din ea i se face mult mai ușor loc în frigider.
Ca în multe alte cazuri, începem prin a da culoare cărnii la foc mediu. Ideea, ca de obicei este să caramelizăm un pic exteriorul și să creăm așa zisul “fond” în tigaie. Că doar ne franțuzim, nu?
Când piepții sunt frumos rumeniți, îi dăm deoparte, îi acoperim să stea calzi și în locul lor începem să călim ceapa.
Când ceapa se înmoaie, adăugăm guliile și sfecla, feliate frumos cam cum se vede. Destul de “ochioasă” sfecla asta în secțiune.
Acum este momentul să introducem aroma de portocală. Am adunat toate feliile din ea pe care nu le voi folosi mai târziu și le-am amestecat printre sfeclă și gulii. Tot acum este un moment bun să ajustăm nivelul de sare și piper după gustul personal. Tigaia stă acoperită la foc mediu-mic până în momentul când sfecla și guliile sunt pătrunse și aroma de potrocale a “infuzat” ca un ceai amestecul.
Următorul pas este să adăugăm carnea înapoi în tigaie, să o garnisim cu felii de portocală și usturoi și să o punem în cuptor descoperită la 425F pentru în jur de 10-12 minute.
Mâncarea este gata când coaja feliilor de portocală a început să se rumenească și pieptul este pătruns. Am tocat un amestec de pătrunjel cu mentă și l-am folosit ca garniș, împreună cu migdalele. Ce a ieșit este departe de acel gen de mâncare care te lovește între ochi de la prima îmbucătură, ci mai degrabă ce am urmărit de la bun început, un pui cu un gust delicat și o aromă care se acumulează încet-încet, pe măsură ce mănânci. Acele felii de portocală rumenite de deasupra ajută atât la protejarea pieptului în cuptor cât și la stabilirea balansului o dată servite în farfurie. Mda, voi mai face.
Recent Comments